| + Sfâșiere | Dragoș Vișan [22.May.23 08:51] |
| Organică durere sufletească. Acest text merită atenție sporită. Recalcitranță a eului feminin în alte poeme. Aici ca o întoarcere la sentimentele devastate. Durere din dragoste: "nu mă mai simți". Tu-ul masculin e dojenit ușor. | |
| = Părere, | Nuta Craciun [22.May.23 10:58] |
| Amintirile fac parte din noi chiar dacă închidem ochii, nu îmi pare desul de plauzibilă imaginea. Textul mie îmi pare cam dezlânat, ideea este dar e diluată fără să aducă nimic inedit. Simt acea perspectivă lirică cu intrări şi ieşiri provizorii dintr-un labirint vegetal numit existenţă, dar practic parcă se realizează prea puțin. ”cu asta te las pe mâna sorții, și soarta ta n-o să mai depindă vreodată de mine.” cel puțin fără acea conjucție de legătură. Deși dacă titlul e ”requiem”, lăsatul pe mâna sorții nu își mai are rost pentru că soarta s-a scris ”morții trebuie lăsați în pace.” Chiar așa! De ivitat exprimări de genul ”corpul ăsta”. | |
| = Nu putem să uităm supratextul la această poetă. Viața sa transpare! | Dragoș Vișan [22.May.23 19:14] |
| Citește "Imortal", un poem scris în ianuarie 2020, când nu se știa nimic de voracele sarscov2. Am stat și am citit toate textele acestei poete. Sunt unele care par simple. Continuitatea textelor formează însă "O viață". Ce monstru aș fi eu dacă aș citi un singur text să dau verdictul! | |