| = Adele și Adeline trec pe-aici cu mișcări line | George Pașa [19.Jul.20 11:21] |
| Cred că dacă domnul Popovici ar scrie și roman, n-ar putea renunța la pasajele lirice. Personala de aici, ca și altele, mustește de poezie. O poveste în versuri, cu note melancolice, pasaje reflexive, și cu imaginar, și cu real, întrețesute fin, cu tiv și motiv. Dacă stăm să ne gândim bine, ceea ce scrie domnul Popovici în ultimii ani ar putea face parte dintr-un asemenea roman în versuri. Fiindcă există și personaje pe care le reîntâlnim de la un text la altul, și fire epice care se reiau în alt text de acolo ce unde au fost întrerupte. Aici, mai mult și mai mult mi-a plăcut strofa din a cincea secvență, chiar dacă se reia din textul precedent: „treci o dată pe lună pe la sălcii să-ţi spui acolo îndoielile şi dacă tot ai ajuns, treci şi pe la lebede să nu uite de tine cu voce tare, stai de vorbă cu ele şi cu pescăruşii când ţi se pare mai potrivit, ia-le pe toate în inima ta ca altădată să nu mai faci atâta drum…” | |