| = ce frumos | Alexandra Negru [16.Sep.19 15:50] |
| Un micro-poem ca un micro-cosmos, îmi place intimitatea pe care o emană, cadrul este bine realizat, emoțiile dozate. Poemul curge frumos și îmi dă o stare un pic ciudată, ca fazele alea din liceu în care grupul are putere, în care inevitabil ajungi într-o situație oarecum penibilă și ți-ai dori ca totul să se fi desfășurat diferit și îți imaginezi apoi un cu totul altfel de scenariu însă e tardiv. Ce mică se poate face dragostea și ce ușor. Finalul e bun, o părere de rău care se accentuează, o durere care, aparent, ar fi putut fi măcar diminuată printr-un gest extrem. Îmi place, nu știu de ce, probabil pentru dezinvoltura cu care e scris, pentru sinceritate. Bravo, Irina :) | |
| = Da, spun :) | Irina Lazar [16.Sep.19 16:18] |
| Hei, mulțumesc mult, Alexandra! Ai intuit corect, durerea și vulnerabilitatea mereu prezente. | |