| + Notiță de lectură | George Pașa [15.Jun.19 14:12] |
| Nu pot să nu mă opresc la textul acesta, fiindcă mi se pare că este cel mai bun dintre cele scrise de domnia voastră în ultimul an. Un cântec pendulând între obiectivitatea și subiectivitatea lirică, în ciuda unor mici sincope ritmice (dar, ca și în muzică, sunt necesare, uneori, alternanțele ritmice, spre a avita monotonia). Dincolo de ritm și rimă, când se-aude vocea primă, se-află „marea de amar” și un glas mai solitar, care umblă printre stele, printre voci ușor rebele, să aducă în real al iubirii arsenal: bila cu vreo nouă coduri (face ture printre poduri), un Hazard țintit de-un bard cu o bilă de smarald, chiar și-o floare prinsă-n noduri, să ajute la acorduri, chiar și-o picătură fină de iubire și de smirnă. Multe alte aș vedea, dar, mai bine, la rindea trag o scândură mai dreaptă pentru lumea înțeleaptă. Cred că domnul Eminescu ar spune că e un text bun și nu are cum să nu trimită, prin intermediul meu, o stea de acolo unde El strălucește etern. În numele moșilor săi și alor noștri, mai ales al celor însetați de dreptate. | |
| = de Moşii de vară (zile cu Dileme) | Ioan-Mircea Popovici [15.Jun.19 16:57] |
| Cu o mie şi una de mulţumiri Poetic şi matematic, zic: Astăzi, de Moşii de vară, te plimbă cu vocea mea pe Plaja de la Pescărie şi-ai să găseşti bucuria şi nostalgia care-ţi ţin în viaţă poezia ai să vezi, mai spre seară că nu-i bine să dai tristeţilor apă la moară “Fericitul Augustin se hotărâse să scrie o carte despre Dumnezeu. Se plimba pe plaja mării și se gândea cum să înceapă cartea, cum s–o împartă în capitole. La un moment dat a văzut un copilaș, care săpa cu mânuțele o gropiță în nisip și l-a întrebat: ,,- Ce faci tu aici?” ,,- Sap o groapă, în care să torn toată apa mării!” A zâmbit îngăduitor. Fericitul Augustin și a zis în sine: ,,Ce naivitate! Cum să torni toată apa mării într-o asemenea gropiță?” După câțiva pași, reflectând, a constatat că, de fapt, și el seamănă cu copilul: ,,Nu cumva și eu vreau să cuprind imensitatea tainei lui Dumnezeu în biata mea minte?” în sângele meu matematica trăieşte ca nicotina într-un fumător matematicianului îi stă bine cu problemele el are câteva date pe care le are toată lumea şi cu ele intră într-un spaţiu necunoscut în care el este exploratorul Coborând împreună Scara Ţărmului Înalt Ajungem la plaja Tympului lui Alexis şi-a fumătorului de pipă din poezia verii ne rămân ele rătăcirile de seară şi ploile de vară cu sânzâiene, năluciri şi luciri printre nuferi, trestii şi iubiri acesta-i un acum când pescărușii se opresc din zbor și pare că surâd tuturor http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14011187/vorbire-ntre_pietre http://www.poezie.ro/index.php/personals/14101432/Raftul_lui_Picasso http://www.poezie.ro/index.php/personals/14010371/din_cvintetul_acesta http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14011572/s%c4%83_ajung%c4%83_la_tine http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14054866/p%C3%A2n%C4%83_c%C3%A2nd http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13965423/de_la_cap%c4%83tul_digului | |