| + . | Daniela Bîrzu [22.Feb.19 05:34] |
| un poem frumos, in care interioarele șe confundă/ mai multe straturi din care suntem facuti. o singuratate care pe alocuri poate vindeca . mi-a placut transformarea lunii de zapadă în aerul care îți defineste corpul. și definitoriu /nefericiți sunt cei care au apucat să te îmbrățișeze și tu i-ai oprit / - un semn ca e bine la tine , singur cu fericirea ta. asa am perceput eu. pun sa leviteze o steluta , Marin :) | |
| = Frumos și adevărat | Ursu Marian Florentin [22.Feb.19 21:36] |
| Superb, crud și adevărat ... cât de repede pleacă oamenii din interiorul altor oameni!... | |
| = * | marin badea [23.Feb.19 07:43] |
| Daniela, Florentin, cu mulțumiri. Să fie pace! | |
| = ... | Stoica Dan [06.Oct.20 18:03] |
| O poezie mai putin declarativa, cu tente simbolistice, subliminala prin natura descrierii "rosturilor lumii", pe care autorul le invoca intr-o maniera cotidiana, poate usor minimalista, care reuseste sa te lase un pic cu o senzatie amara, facandu-te sa meditezi. | |