| + mereu parcă ajung prea târziu - | Ottilia Ardeleanu [17.Jan.19 22:39] |
| sintagmă cu destule conotații, mai ales aceea că întârziem să facem lucrurile la timpul lor, și de aici, regretul... este o tristețe asumată aici, de resemnare, dar care se lasă ca un praf de oase, o altfel de zăpadă, o altfel de măsură a timpului. pe cât de trist, pe atât de suplu discurs. potrivit în titlu și metaforă! remarc acest poem. | |
| = Mulțumesc mult . | Ursu Marian Florentin [18.Jan.19 09:34] |
| Mulțumesc. Ați surprins această resemnare asumată, scrâșnită, tristețea iernii din noi și de afară ne îndeamnă la reflecții și introspecție. Vă mulțumesc, vă apreciez munca și voluptatea cu care scrieți. | |