| = . | Anca Zubascu [09.Jan.19 16:40] |
| E minunat poemul acesta. E atâta candoare în el, atâta sinceritate şi tristeţe neostentativă, daca pot să spun aşa, lipsită de pompă, de bombastic. E şi foarte credibil, căci simţim în fiecare vers durerea copilului de 38 de ani, incapacitatea lui de a înţelege de ce, cum, lipsa de sens. E înduioşător în simplitatea lui. Îmi era dor de un poem cu oameni, nezvăpăiat, neîncărcat, aerisit. L-am citit deja de 4 ori şi presimt că o să mai revin... | |
| + aveam să îmbătrânesc într/o zi cât tata... | Teodor Dume [09.Jan.19 17:15] |
| un text pe care/l citești cu sufletul îndurerat dar nu poți să/l comentezi. și asta pentru că "Nimeni nu mi-a spus nimic într-o conspirație mizerabilă Aveam să îmbătrânesc într-o zi cât tata M-au împins să-i iau locul într-un lung șir de tați Care începe odată cu Tatăl ceresc" sincer,curat și dureros... aprind o luminiță pentru toți cei care au fost | |
| = Mulțumesc | Morar Nucu [09.Jan.19 19:29] |
| Vă mulțumesc recunoscător și preaplecat. Aștept de mult clipa asta. | |
| = da, | Ștefan Petrea [13.Jan.19 11:40] |
| un poem de mare forță emoțională, întotdeauna tragediile din viețile poeților au născut liricul veridic, fără surplusuri, în metaforă aparent de echilibru, umbra ei însă țâșnește din suferință ajungând la inimi curată, spălată de fățărnicia poemelor scrise din plictis... Poet, dumneata, Bravo! | |
| = Mulțumesc | Morar Nucu [15.Jan.19 11:51] |
| Mulțumesc... | |