| = „Profesorul seamănă cu un tâmplar” | George Pașa [26.Jul.18 11:19] |
| Un articol în care se punctează doar ceea ce pare necesat din punct de vedere estetic și etic. Sunt și niște trimiteri interesante la posibile reverberații ale scriiturii autorului. Fragmentul din piesa de teatru nu mi se pare concludent, dar nu poți ști mai mult decât citind cartea. Felicitări autorului și recenzentului! Aleg din zisele de aici asta: „Cuvintele bune, cuvintele blânde sunt rupte din Rai. Cad la mare cinste, ar spune cronicarul. Mângâiate-n moliciunea miezului de șoaptă, cu zbaterea lor domolită, cu împăcarea lor cea fără de prihană, devin ființe vii, oițele câmpului într-o limbă ca a noastră – mlădițe ca un spic de grâu. Mă paște gândul. Nu se cade. Lasă-l în legea lui. Slugă la dârlugă. Cu noaptea-n cap. Teleleu- Tănase, de doru’ lelii și unde-a înțărcat mutu iapa... Păcală, Tândală și vărul lor de împrumut Ivan Turbincă, pe drumeagul de țară-n toi de vară, când cucu cântă prin zăvoaie, când dădeau ei nas în nas, nu puteau vorbi decât așa, în dodii, să-și măsoare usturimea limbii.” | |
| = Când am ajuns la Timișoara (Ștafeta spre alte cărți de viață) | Ioan-Mircea Popovici [26.Jul.18 21:26] |
“Sub semnul lui 22” stau mai multe. Astăzi ținem sub semnul lui 22 „camera 2208” unde i-am întâlnit pe Vali și Nora Sgarcea. Mare puterea lui Dumnezeu! Tare multe minuni s-au întâmplat ca să putem trăi minunea întânirii de azi. Literatura a tras o tură prin viețile noastre, ceva-n genul turelor lui Picasso prin rafturile lui cu fotografii. Vali și-a adus amintre de “avatarurile lui Radu Suiu”, eu povestindu-le întâmplările prin care am luat distanță de “suferințele iubirilor cu i mic, împrumutat din unitatea imaginară”. Mergând pe firul cărții „Teatru... și nu numai”, când am ajuns la Timișoara, Vali a deschis două ferestre ale lui Nicu Kovaci https://www.ziuaconstanta.ro/diverse/cartea-zilei/cartea-zilei-phoenix-insa-eu-o-pasare-de-nicolae-covaci-529949.html | |