| + salvatorii de suflete | Alexandra Alb Tătar [25.Mar.18 06:37] |
| O poezie excepțională, pe care am sorbit-o cu nesaț o dată, de două ori... de nouă ori (pentru toate cele nouă lumi în care cele 9 muze slujesc); o mare bucurie mi-a adus lectura versurilor ce aminteau despre salvarea sufletelor; nu doar că mesajul atinge corzi sensibile, dar poezia înrobește și prin muzicalitate, spontaneitate, prin faptul că e animată și delicată în același timp, cât și fluidă... de altfel, fluiditatea debordantă este o marcă proprie a poetului. M-am încărcat cu ineditul și căldura acestor versuri: "Pritocit pe gânduri albe albăstrite cu cerneală Munca ta-i precum minunea puiului salvat din oală" Și în fiecare lume, nouă muze îți slujesc Să ai inima un templu, un Lăcaș Dumnezeiesc" și "Evident, în capul berzei, poveștile dimineților au ture avans." Felicitări! Lumini! | |
| = poveștile dimineților au ture avans | Ioan-Mircea Popovici [26.Mar.18 07:38] |
| Într-o stare de mare De-un ultramarin Vâslim într-un vis Răsturnați într-un car cu fân Cu fața la stele Gândul meu O ia înaintea privirii Aducându-și aminte de câteva stele Răzlețe prin consteații Doar Algor și Mizar sunt gemenele Pe care le poartă Carul Mare Vizionar, gândul se plimbă prin Palatul Justitiei Ușile mari poartă numele unor prieteni George-Pavel Vuza și Dan-Tudor Vuza Pe o ușa uriașă, străjuită De-un ficus și-un filodendron Un semn de mirare devine Fiecare semn de intrebare De sub semnul lui 22 Punem stop cadru Facem poze cu celularu Tu pozezi cuibul de barză și peronul Eu mă ocup de cuibul de lebădă și de porumbeii voiajori În Gara de Nord... | |
| = + | Petru Teodor [29.Mar.18 17:41] |
| poezia asta conține mult din sufletul iMp, cu trimiteri simbolice și spirit ludic, cu contrastul aș zice tipic dintre expectanțe și finalul abrut, întru spirit. evident, aici nu-i vorba de-un plus, ci de-o părăsire-secetă. "scuturat de albastru, cu mâinile de dans și ochii cumva dincolo în jocul de du-te-vino al celor cu tentă de sus în jos, explodează un gol depărtarea ascunsă de marginea furtunii și marea ce sapă din țărm tu'mi zici de cuiburi de zbor, eu nu zic nimic, ci m'arunc de pe creste în susul văilor trecătoare oglinzile se răsucesc și totul capătă spirale și fluturări dintr-o nesfârșire măruntă un vis ce n-o să se simtă și-n palmele mele cresc paralele către palmele tale rotunde ce sapă în standul de flori o groapă plină de sâmburi și ploaia capătă greutate de piatră sub împreunarea morții cu fluturi" @imp - răsucește asta după cuvință (pt) | |
| = Calendarul și Darul (Chiar acum, în prag de praznic) | Ioan-Mircea Popovici [10.Dec.18 14:27] |
Sub semnul lui 22 Încă se lucrează la Album cu Cântec s-au trezit iar spiridușii să-ți ascundă-n ghidușii rănile purtate-n suflet ieri o sută astăzi mii Pe aici, în lumea-n care n-ai nici zile și nici nopti Și culorile sunt oarbe și o ușă-i mii de porți Ți-ai găsit să-ti faci tu casa cu grădina și livada Să salvezi tu prietenia, orbul să il faci să vadă Zilele-ți păreau cât clipa care trece făr’ s-o simți În cele care urmează, nu uita niciodată să te ții de drum Tot drumul să-l ții în inima ta asumându-ți clipă de clipă... | |