| + la vie en (g)rose | George Asztalos [03.Feb.18 15:02] |
| toate deșerturile sunt roze Diana pentru că iată conțin speranța că nu-s interminabile au oazele lor ca fiecare zi de muncă acasă între cei dragi. există doar asprimea îndrăgostită a beduinului (cred că au arabii un cuvânt adecvat pentru asta care acum îmi scapă) și restul sunt obișnuitele iele sau fete morgana din călătoria fiecăruia spre salvare. fain poem cu toată tristețea îl simți pozitiv gata de luptă în liniștea dinaintea bătăliei. și dacă nu suntem gata cine naiba ne-a adus tocmai pe noi și tocmai aici? Felicitări mai citim avem și de ce :D )) | |
| = le vin rosé | diana dumitraciuc [03.Feb.18 15:56] |
| George, mulțumesc pentru rozul cuvintelor și pentru călătoria beduinului prin deșertul meu, care sper să fi dus spre o oază. Mulțumesc și celui care a desenat steaua roșie. | |
| + e ceva | florian stoian -silișteanu [07.Feb.18 16:12] |
| pentru mine doar un discurs la ultima judecata. ma uit la tipa care imi da sentinta are treaba aia pe cap si tzatzele cu tz un pic mai mari decat acoperisul unui dumicat. nu iese din tipare dar ma impresioneaza simplitatea din care nimeni nu mai deschide ferestre. daca nu ma taie la diacritice si scriu ca e misto poemul precis or sa spuna din nou ca sunt praf | |
| = re | diana dumitraciuc [07.Feb.18 17:09] |
| Mulțumesc pentru trecerea prin fereastră și pentru steaua scrisă într-o năstrușnică limbă silișteană. | |