| = civilizații | Cristina-Monica Moldoveanu [18.Jan.18 21:45] |
| Foarte interesantă autopercepția dvs. asupra trăirilor și cugetărilor induse de lectură. De multe veacuri e greu să ne imaginăm cultura fără cărți. Dvs. apăreți în calitate de oficiant în propriul dvs. templu. Vedeți - spuneți mai sus că paginile sînt aripi deschise în propria dvs. gîndire. Frumos spus. Mie nu mi s-a întîmplat să citesc cu voce tare vreo carte, nici măcar în gînd nu am pronunțat cuvintele - pentru mine e exact invers, consider că ar fi aproape un sacrilegiu așa ceva, cultura e pentru mine o cetate a spiritului (masculin îndeobște) în care noi trăim sau mai și creăm uneori, dar numai profesorii, preoții, actorii și alți interpreți oficiază, în sisteme organizate, de obicei instituții și arar, alte structuri. Pentru mine e mult mai simplu de înțeles o carte citită în gînd și fără cuvinte. Gîndirea se petrece în straturi mai profunde, nu în subconștient, în timp ce citesc. Dar vă înțeleg aplecarea în fața cuvîntului. Sînteți și profesor și elev totodată, ceea ce, uneori, e posibil. | |
| = Da... | marius nițov [18.Jan.18 21:58] |
| Da, chiar sunt profesorul care nu uită să-și asculte elevul. Lectura mi-e ca o slujbă, de asta scriu când sunt inspirat. Suntem diferiți, de multe ori am citit cursuri consistente în așa mod. Și am devenit istoric, om de cultură, demodat, desigur. | |