| = ... | Marinescu Victor [17.Oct.17 11:23] |
| desigur, orice text poate deveni poezie, dar urile noastre nu: "și să trimitem dincolo de cercuri sinele fals care este de fapt un non-sine la periferiile existenței non-sinele va deveni sine adevărat pentru avortoni, otrepe, troglodiți și nemernici" in opinia mea nu exista sine fals ori adevarat. exista doar sinele asa cum il stim si oare, ce stim?! altfel, niciunul nu eram aici. in conditiile astea, a judeca, nu-i un lucru bun-avortoni, otrepe, troglodiți și nemernici-oamenii sunt schimbatori in sentimente si in realitatea fiecaruia vei gasi doar cuvintele lui, atat de multe cuvinte, incat a simti ramane departe. indiferent de ce natura este suferinta, fizica ori sufleteasca, doar cu nimicul din noi, aduce durere(vibratii nocive) si atunci am invatat sa ocolim. dar de fapt, noi ce ocolim oare?! nu cumva ocolim propriul sine?! devenirea lui?! sa nu ocolim niciodata suferinta din dragoste, pentru ca de viata, nu ne vom vindeca niciodata. cat despre suferinta fizica, durerea e direct proportionala cu frica de moarte, motiv pentru care ii simtim vibratiile nocive, si astfel gresim sinelui temandu-ne. in concluzie ar fi bine sa nu mai vorbim despre sine si sa il lasam sa devina. | |
| = razvan, | Ștefan Petrea [18.Oct.17 10:02] |
| ai penelat aici multe imagini remarcabile, totuși ai ales ca liant discursivitatea și astfel lovești crunt în Poezie... Doar o părere... | |
| = Victor și Ștefan | razvan rachieriu [18.Oct.17 16:21] |
| VICTOR Eu cred că sinele se poate forma, coagula și cristaliza în oricare entitate interioară a omului, în gândire sau în suflet sau în spirit, sinele este important, fiindcă el ne centrează în viață și ne împiedică să deraiem înspre periferii. Omu mincinos are un sine fals, omul drept are un sine autentic, omul și sinele se modelează și influențează reciproc. ȘTEFAN Lovesc în poezia superficială, nu și în cea profundă, pe care o estetizez cu gnomic și reflexiv, care se mulează cel mai bine pe structura ființială proprie. | |