| = Țipăt de copil | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Aug.17 16:03] |
| Foarte frumos, Ana. Un fel de nostalgie, un fel de zîmbet. | |
| = da... | ana sofian [05.Aug.17 22:33] |
| E un amestec de realitate cu frumusețe de ireal, așa cum am simțit ieri seară...deseori lucrurile minunate sunt aproape de noi, Cristina! Sa deschidem ochii! Mulțumesc! | |
| = Secvențe de zâmbet | Alexandra Alb Tătar [06.Aug.17 01:18] |
| O poezie secvențială, o succesiune de imagini și stări sufletești care nu se amestecă, ci au un fir logic pe care dacă pășești, realmente vei urla "ce frumoasă e viața"! Înțeleg rostul repetiției, dar aș fi preferat să nu se fi repetat ideea de "greață" într-un poem atât de frumos, în care "tocuri ascuțite împung asfaltul cu patimă" și "nu știi niciodată când îți trebuie un zâmbet/ îl strivești de nasul unui copil blond la colțul străzii"... | |
| + de nicăieri stelele nu-s atât de orbitoare (mărturisire) | Ioan-Mircea Popovici [09.Aug.17 17:33] |
| pe lângă colecția lui Isihie la Frăsinei am primit o pălărie cu flori cu rugăciuni și cu fiori la întoarcere am luat-o pe lângă la râul Cheia am întâlnit căutătorii de aur din trei trepte un dublu portret fără cuvinte în plus “tu fluturi în vânt păpădii și-n mizeria albă alergi - cal scăpat din obor dincolo de pod se țipă din plămâni ies pe rând toate cântecele păsărilor fugite din colivii” “nu știi niciodată când îți trebuie un zâmbet îl strivești de nasul unui copil blond la colțul străzii sau îl lipești pe genele vreunei femei tinere ce te privește pe furiș mereu ți-au plăcut femeile tinere subțiri - trestii pe mal înalte, pe tocuri ascuțite împungând asfaltul cu patimă” “de când tata a învățat să se nască mi se pare că orice e posibil el mișcă și acum din degete mi-a spus că nu trebuie să mă tem mereu mi-a spus tata că frica este motiv de păcat în fața lui Dumnezeu suntem cu mâinile goale numai El scutură bogăția doar tu nu o vezi” de nicăieri Pleiadele nu se văd mai bine decât de la Frăsinei nici de pe dig și nici de pe vapor stelele nu-s atât de orbitoare ca cele de pe dealurile dintre Muiereasca și Frăsinei | |
| = da... | ana sofian [11.Aug.17 00:43] |
| Mulțumesc, Alexandra. Realitățile își spun cuvântul! | |
| = domnule, | ana sofian [11.Aug.17 00:46] |
| Am aflat de Frăsinei...Știți?? Culmea e că anul trecut la mănăstirea Cheia am văzut cum cad stele strălucitoare...Sunteți trimisul magician???!!! | |
| + Superb scriați pe atunci, Ana Sofian! | Dragoș Vișan [11.May.23 15:24] |
| Cât de feminin adus din condei acest poem cu rețetă bulgărească de castraveți puși la borcan, cu "fetițele" vecinii, cu zâmbetul de lipit pe obrazul copilului blond de la colțul străzii! Totuși care ar fi tema literară? Care este starea poetică a eului poetic? Abia în final aflăm! Mărturisiri care dor. Adevărat. Nu întâlnim cauzele suferinței. | |
| = Zâmbet | Dragoș Vișan [11.May.23 16:37] |
| Fetițele vecinei, "gemenele", nu erau sâni? Ba cred că da! | |
| = Părere... | Iulia Elize [11.May.23 16:51] |
| Da, și mie mi-a plăcut. Că tot e și Dragoș pe aici. Mi-e dragă poezia aceasta, pentru că și eu am o prietenă, cu gemeni, băiat și fată, undeva prin Câmpeni, și o iubesc pe fetica aceasta foarte mult, pentru copilașii ei... Cred că după ce ai copii, concluzia este chiar cea a poeziei de mai sus. | |