| + Notiță de lectură | George Pașa [21.Jul.17 19:32] |
| Atât de simplu, și totuși atât de duios și profund este acest micropoem! La început mi s-a părut că se dorea o pomparație acolo, însă am observat, la a doua lectură, și simetria. O simetrie destul de credibilă, fiindcă - nu-i așa? - picătura este și ea viață, chiar dacă se stinge așa de ușor, lacrimă de nor. Fotografia nu este prea artistică, însă e suficient să accentueze sugestia din versuri. | |
| = Er. | George Pașa [21.Jul.17 19:33] |
| „comparație”, nu „pomparație” | |
| = răspuns | Răzvan George Mirică [21.Jul.17 20:39] |
| Vă mulțumesc mult pentru steluță și mă bucur că am reușit prin câteva cuvinte simple să vă atrag atenția și să transmit ceva plăcut. Legat de fotografie, am făcut-o acum mulți ani și da, nu e wow, dar reflectă destul de bine starea din poem. | |
| = poem frumos | Cristina Ursu [21.Jul.17 22:00] |
| Cred că acel „descumpănită” reflectă întreaga stare a poemului. Un duet perfect dintre poezie și poză. O esență ascunsă într-o picătură. Mulțumim pentru poem, Cristina. | |
| = ... | Iulia Elize [22.Jul.17 02:59] |
| Și mie mi-a plăcut. Emoția este atât de vulnerabilă, ține într-însa secretul secundei, cele câteva clipiri de gene... cele câteva bătăi ale inimii cât durează, cât mai ține... Frumos! | |
| = răspuns | Răzvan George Mirică [22.Jul.17 12:47] |
| @Cristina și Iulia - Sunt fericit că s-a simțit și la voi emoția. Mă bucură trecerea voastră și vă mai aștept cu mare drag! | |