| + întoarcerea | Ana Urma [16.Jul.17 19:08] |
| O invocație pe drumul de întoarcere spre Acasă, despre o risipire asumată în frumoase versuri. /poveștile despre “ca și cum” “aproape” “doar”... “parcă”... etcaeterissime/ se subînțeleg: până la, departe, prea mult, prea puțin, uneori, orișicând. M-am lăsat în voia bucuriei pricinuită de analogia unei întoarceri, /întoarcerea fiului risipitor/. | |
| = Plouă și... ni se face dor... | Daniela Luminita Teleoaca [16.Jul.17 19:54] |
| ... ne amintim de noi, de punctul acela din care am țâșnit. Ne e teamă de înstrăinare. Ne declamăm egoismul și narcisismul, și..., în realitate tot copii suntem și atâta nevoie avem de Acasă. Cd cel pe care îl simți drept suflet-pereche îți amintește de tine (cred că este aici un fals egoism, un fals narcisism, un fals.. moft... este doar nevoia aproape vitală de cineva care să te ajute să te regăsești, să te păstrezi / să continui regăsită), atunci cu certitudine el poate oferi o definiție pentru "Acasă". Unele trăiri ne depășesc, ne fac să simțim cât de neîntregi suntem, dar ne și umanizează, pt că, în fapt, eu devine, deloc paradoxal, NOI! Sincerele mele mulțumiri! Cu prietenie, D. | |
| = am uitat să adaug și... | Daniela Luminita Teleoaca [16.Jul.17 20:01] |
| ... în virtutea deformației mele profesionale (critice etc.), revin: am înțeles denotativul (așa mi s-a impus... scriind!!) ca pe asumarea directă a unui sentiment, ce nu se vrea "sufocat" de ambiguitățile conotației; ceva frust, aproape naturalist, genuin... | |