= disperare, iubire, mister | Nicolae Diaconescu [24.Apr.17 05:09] |
aș face mici modificări! ca pe o ploaie nemiloasă de toamnă în așteptarea din țipătul păsării spin să te faci că ți-este cum nu ți-a fost vreodată mai bine să mă iubești să-ți fie frig mare să-ți fie pământ și nepământ să-ți fiu eu... noi... habar nu ai că aș putea fi măcar puțin femeie un dram muritoare plantă necruțătoare crescând impudic în rănile tale adu-ți aminte cuvintele cercul pe care ți l-au desenat ursitoarele iubește-mă dincolo de ușa asta închisă mult mai departe de culoarea murdară peste toate obișnuințele peste toate sfârșiturile iubește-mă ca pe un destin mai apoi să rămânem întinși să vedem cerul cât mai este după ospățul păsării spin Te rog fă aceste mici modificări chia dacă sugestia vine de la un neprofesionist! . | | |
= ...desigur... | Daniela Luminita Teleoaca [24.Apr.17 12:36] |
...se poate si așa...numai ca eu, recitind textul, nu mi-aș aminti când, de ce si ce am vrut sa spun, ce am trăit mai exact... De ex., în final, trăirea in spiritul Iubirii mele...utopice era în sensul dematerializarii pe care am vazut-o ca pe o transcendere a materiei. Priviti de sus, cei doi ar oferi post-eveniment,imaginea Sentimentului Pur...devorator... Ei ar fi, de fapt, simțiți, iar nu vazuti...etc.etc... Va mulțumesc frumos pentru atenție! Gânduri bune,D. | |
= de meditat | Nicolae Diaconescu [24.Apr.17 14:16] |
Într-adevăr se schimbă sensul, când spun "să rămânem întinși să vedem cerul" este iubirea când valul mării s-a stins după furtună. Tu spui "să rămânem întinși să vadă cerul", adică personifici până și cerul care se minunează de ceea ce vede. Eu sunt mai pământean, percep cumva diferit lucrurile, tu ai încă o trăire adolescentină, ceea ce nu este rău ținând seama de experiența profesională pe care o ai. "Priviti de sus, cei doi ar oferi post-eveniment,imaginea Sentimentului Pur...devorator... Ei ar fi, de fapt, simțiți, iar nu vazuti...etc.etc..." Indiferent cum percepe fiecare cititor această poezie din "Jurnalul tău afectiv" merită a fi recomandat și de aceea îndrăznesc să-ți acord stea. | |
= ... ăsta-i baiul meu.... | Daniela Luminita Teleoaca [24.Apr.17 14:48] |
... cel minunat... că nu mă pot debarasa de adolescenta din mine!!!Chiar nu pot! Nu știu ce aș putea spune peste vreo zece ani, dar tare înclin să cred că pe al meu grai voi continua și pieri... frumos de tooot, chiar dacă în răspăr cu „evidențele”. Desigur, felul în care dvs. ați văzut / trăit textul rămâne... Este o lectură / o receptare. Nici nu se poate altfel cd este vorba despre conotație. Nici eu însămi (vorbesc despre un „eu” prototipic) nu pot percepe exact logica inspirației, a trăirii subconsțientului, a defulărilor, în cronologia lor mai mult sau mai puțin clară... Ulterior, recitind, fac legăturile între părțile componente... Văd, de ex., că am scris la început despre o dropie și mă trezesc... că am încheiat cu o pasăre devoratoare (așa mi s-a impus, scriind, Sentimentul acela care face tabula rasa din materie!!)... deși... nu intenționam deloc... etc. Vă mulțumesc pt încurajare! | |