| + strada trecea pe lîngă mine | Irina Lazar [02.Mar.17 15:05] |
| O întrepătrundere de planuri onirice, un fel de dedublare a unei realități, așa văd eu poezia ta. Desigur, elefanții se pot ghici după colț. Mi-a plăcut metafora :) drept pentru care îți dau o stea. | |
| + intens | Zavalic Antonia-Luiza [02.Mar.17 22:58] |
| Un tablou care îți ajunge la sânge. Dacă cuvintele ar fi cuțite, dacă cuvintele ar strâpunge până în cel mai moale și călduros țesut, o fi inima noastră nu știu, dar cam așa vin ele. Ca niște săgeți crude, nemiloase. Poezia. | |
| + despre | Ștefan Petrea [03.Mar.17 08:26] |
| Poem de esență, fiece cuvânt e dozat spre a surprinde, sintagma plenară aduce lectorului o multitudine de posibilități cognitive, emoția textului empatizează cu sinele cititorului... Aș fi meschin să nu înstelez... | |
| = ... | Marinescu Victor [03.Mar.17 11:47] |
| raspunsul meu este: "Un tablou care îți ajunge la sânge. Dacă cuvintele ar fi cuțite, dacă cuvintele ar strâpunge până în cel mai moale și călduros țesut, o fi inima noastră nu știu, dar cam așa vin ele. Ca niște săgeți crude, nemiloase. Poezia." pentru ca altfel nu stiu cum sa va multumesc! | |
| = si iubeam elefantii...fara sa stiu ca | Erika Eugenia Keller [11.Mar.17 20:52] |
| marile adevaruri se tin in esente iar finalurile învie si mortii străzilor trecătoare | |
| = ... | Marinescu Victor [17.Mar.17 12:42] |
| multumesc frumos! | |
| = Mult mai mult decat mi-am imaginat | razvan rachieriu [31.Mar.17 10:19] |
| Percepi “oamenii” de pe “stradă” ca fiind “morți”, conduși de nefiind, mișcându-se fără viață după un program demonic sau divin. Poezia vibrează pe frecvențele micimii, scurtului, iar trei steluțe e mult mai mult decât mi-am imaginat că produce această poezie. | |
| = ... | Marinescu Victor [31.Mar.17 12:04] |
| incearca sa iti imaginezi si altfel! | |