| + femeile din spatele ultimului raft de cărți | Lavinia Micula [28.Feb.17 23:24] |
| nasturii sunt niște ființe vii, drăgălașe, care ne aduc aminte despre felul în care se desfac, se încheie anumite iubiri. Ei nu se pierd, se înmulțesc în borcane în care an după an miroase suav a flori de cais. | |
| = Lavinia | Paul Alex [01.Mar.17 07:40] |
| dacă borcanul ar ajunge într-un muzeu ai fi ghidul ideal să-l prezinte :) Mulțumesc mult pentru semnul strălucitor. Cu drag, Paul | |
| + despre | Ștefan Petrea [01.Mar.17 08:15] |
| Femeile sunt de dimensiuni diverse, "folosite" la a încheia (a închide) etape de viață mereu mirosind a cais, nasturi depuși de către memorie ori prezent în locașul "borcanului", să-i găsești la nevoie... Forma dată textului surprinde, devenind un poem de esență... Stea! | |
| = Domnule Ștefan Petrea | Paul Alex [01.Mar.17 20:24] |
| mă bucur că v-a plăcut „borcanul” meu cu nasturi, întotdeauna e o plăcere să împărtășești cu oamenii care surprind esența. Mulțumesc pentru stea. Vă mai aștept cu drag, Paul | |
| = Colectie? | Culai Roman [05.Jul.17 23:12] |
| Un singur nasture, poate rascoli intreaga fiinta. El reprezinta clipa unica si magica dintr-un TOT banal. Al doilea nasture, este o copie care s-ar dori... originala. Totusi, este un surogat pentru ceea ce... "ne-a placut"... Al treilea, al patrulea si toate celelalte, apartin de "obisnuit" intrand intr-o colectie usor manelista, gen..."fara numar / fara numar". Si e trist, fiindca anihileaza in intregime magia primului nasture!!! In rest, ideea poeziei si conceptia in sine e... "WAW". Felicitari si scuze pentru parere! | |
| = domnule Culai Roman | Paul Alex [11.Sep.17 18:51] |
| descrierea dumneavoastră îmi dă senzația unei cutii cu bomboane de ciocolată din care am gustat, dar asta presupune să privești femeile ca pe o marfă. Și acesta ar fi un drum greșit indiferent cu ce picior aș face primul pas :) Mă bucur mult că v-a plăcut Cu drag, Paul | |