| = După o primă lectură | Nicolae Diaconescu [25.Feb.17 06:01] |
| Este evident pentru oricine te citește că scrii bine. Totuși, pe mine, textul ăsta m-a nemulțumit, mi se pare alambicat, stufos, pe alocuri morbid, prea complicat, m-a obosit încercând să urmăresc un fir... chiar și ca poveste polițistă. Probabil este vorba de o compatibilitate mentală, tu vezi lumea într-un fel eu o percep total diferit. Sufletul feminin este greu de descifrat! Te-am citit și altădată, mi-am amintit Casa de la mansardă?, am vrut să recitesc povestea și constat că ai șters-o! Poți să-mi spui de ce? | |
| = - domnului Nicolare Diaconescu | Emma Greceanu [28.Feb.17 16:31] |
O fi cum spuneți dumneavoastră. Că e încărcat, morbid, încîlcit și-și pierde ideea până la final. E doar un text, pînă la urmă, a-l modifica e inutil. Și nici explicațiile despre ce s-a vrut să fie nu își au rostul. N-ar mai fi un text încîlcit atunci, ar fi o simplă poveste, nici măcar polițistă cum bine ați observat. Deocamdată va rămâne așa. Sunt de acord însă că de la început și până la final, se cască o oarecare prăpastie. În ce privește Orașul cu mansardă, l-am șters pentru că nu-mi mai plăcea. Era un text facil, patetic, pe alocuri cu tentă de Sandra Brown. Să înțeleg că acela era preferatul dumneavoastră? Dintre toate care au fost, doar acela v-a rămas în memorie? Dezamăgitor pentru mine. Oricum, domnule Nicolae, vă mulțumesc frumos pentru trecere și pentru comentariu. Vă mai aștept. | |
| = Despre ce și cum scriem | Nicolae Diaconescu [28.Feb.17 21:45] |
| Dragă Emma, Mulțumesc pentru replică! Cum spuneam tu scrii bine dar nu e suficient (pentru mine bineînțeles) dacă e dificil să urmăresc proza în întregul ei. În general mă plictisesc repede textele prea stufoase, probabil e o carență a mea. Nu cu multă vreme în urmă m-am întrebat, oare mai pot citi o poveste (nuvelă) integral? Am luat la întâmplare din bibliotecă Gogol, volumul "Mantaua", iar de acolo "Însemnările unui nebun". M-am bucurat să aflu că povestea este la fel de vie, hazoasă, ironică și azi deși acțiunea se petrece într-o altă perioadă istorică, într-un alt mediu intelectual. Mi-a plăcut tenta ironică din răspunsul tău: "În ce privește Orașul cu mansardă, l-am șters pentru că nu-mi mai plăcea. Era un text facil, patetic, pe alocuri cu tentă de Sandra Brown. Să înțeleg că acela era preferatul dumneavoastră? Dintre toate care au fost, doar acela v-a rămas în memorie? Dezamăgitor pentru mine." Eu cred că textele "facile" sunt cel mai greu de elaborat. Cât privește Sandra Browwn, fii sinceră, te-ar deranja ca prozele tale să aibă succesul ei de public? Îți mărturisesc, până azi n-am citit nimic de Sandra Brown, promit însă, când voi merge la oraș,(acum sunt la țară) până nu voi găsi o carte scrisă de această autoare, nu mă las. Vezi ce complicată e mintea mea? Ai adus-o în discuție pe S.B. în mod peiorativ și m-am trezit că vreau neapărat s-o cunosc! Poate îmi spui tu mai multe, presupun că ai citit romanele ei dacă tot ai pomenit-o. Cu plăcerea dialogului despre ce și cum scriem, rămân un atent observator al prozelor semnate Emma Greceanu. | |
| = ... | Emma Greceanu [05.Mar.17 17:38] |
| Eram în liceu când apăruse pe piață S. B. Cum ai mei se mutaseră din alt oraș, iar eu făceam școala într-un altul, nu am avut mult timp mutație să pot merge la bibliotecă. Mă lăsam pe mîna unor colege care împrumutau mai mereu cărți cu subiect „facil”, pe care le citeam așa cum flămînd fiind mănânci ce-ți cade în față. Eram obișnuită cu cărțile stufoase, cu Balzac, Stendhal, Dostoievski, pentru că astfel de cărți aveam în biblioteca de acasă. Una din colegele mele citea pe sub bancă un roman de-al autoarei. Un coleg i-a smuls cartea și a început să citească cu voce tare anumite pasaje, spre amuzamentul celorlalți. Cît despre mine, le-am ocolit mereu. Citisem unul și mi-a fost suficient. Prin faptul că am asemănat anumite pasaje din acel text al meu cu al acesteia, am vrut să subliniez o anumită latură a femeii, pe care în anumite împrejurări o etalăm oricare dintre noi. Citiți, de ce nu, S. B. S-ar putea să rămâneți profund marcat de stilul ei facil și incisiv în același timp. O duminică frumoasă! | |