| = ... | Iulia Elize [19.Feb.17 23:32] |
| un semn ca o lacrimă, pentru că este un text ca o lacrimă | |
| = Mulțumesc... | Daniela Luminita Teleoaca [20.Feb.17 15:25] |
| ... frumos, Iulia Elize! Recunosc, nu a fost în intenția mea de a scrie un text... lacrimogen, totuși nici donum lacrimarum nu este de ici de colo, cam feminin ce-i drept, dar mai suntem și... femei,... măcar din când în când!!! Altfel, din păcate, aceasta este realitatea: adesea ne autoiluzionăm că dialogăm, când, de fapt, „discursurile” noastre sunt mostra desăvârșită a monologului perfect... Să fie din cauza vremii, a... instabilității... atmosferice,... a timpului,... a lipsei lui?!... o fi din cauza egoismului propriu etc.?! | |
| = explicațiune pentru deosebitul poem | Iulia Elize [20.Feb.17 18:13] |
| Se simte lăcrimarea lirică, asta aș fi vrut să zic. Un text modern, ca o alunecare în deznădejde care îmi aduce aminte de vechiul Bacovia, uitatul, lacustra lumii tale, descrisă în poezie, m-a inspirat să întrezăresc lacrima aceasta frumoasă, poetică. Felicitări, draga mea, și stai liniștită, este un text foarte deosebit... Și Să nu te superi că îndrăznesc să vorbesc mai cordial, e din vina întâmplării de a se fi înțeles pe dos, să aveți (ai) o zi bună! | |
| + înstelez | Iulia Elize [20.Feb.17 18:23] |
| și stea! (merită cu prisosință, nu dublez comentariul de mai sus) Felicitări, Daniela! | |
| = O modelare mai profundă își va cere desigur drepturile... | Daniela Luminita Teleoaca [20.Feb.17 18:50] |
| Dragă Iulia, mulțumesc frumos de tot! Tot sincer, recunosc, eu una nu mi-aș fi dat stea la acest text (dar, desigur, eu sunt autoarea, nu mă pot detașa propriu-zis), asta poate pentru că am avut pretenții/ așteptări mai mari de la rezultat (cf. ergon)/ de la propria capacitate de a modela stările în cuvinte poetice, atunci când a survenit o minimă inspirație. Doar „asta” a ieșit (!!) Intuiesc însă că o modelare mai profundă își va cere drepturile la una dintre următoarele tentative, când va fi să fie... În același timp, te cred pe cuvânt când vorbești despre impactul emoțional asupra propriei sensibilități!! Cu prietenie, D. | |
| = Oamenii nu mai vorbesc despre ceea ce simt | razvan rachieriu [21.Feb.17 10:09] |
| “Oamenii nu mai vorbesc despre ceea ce simt”, căci sunt plini de confuzie, echivoc și tenebre, și vorbele lor ar țâșni din miezul genunii din ei, având similarități cu limbajul neantului, vorbele lor au tentele simulacrelor care prefac în surogate tot ce ating, iar când oamenii se “ciocnesc frontal” între ei, cei mai rezistenți supraviețuiesc, restul ființează în Recicle Bin. Felicitări ! | |
| = Mulțumesc frumos, Răzvan! | Daniela Luminita Teleoaca [21.Feb.17 14:09] |
| ... un limbaj al simulacrelor contrazice sensul (originar și suprem) al acestui instrument, ce se vrea prin excelență de comunicare (nu de închidere a punților către...), prin excelență uman... Consecințele nu pot fi decât pe măsură: atâta vreme cât o entitate este deturnată (conștient) de la scopul firesc (cu care a fost înzestrată de către Divinitate, Cuvântul / Logosul care nu a păstrat acest „secret” pt Sine, ci l-a împărtășit propriei zidiri fără niciun fel de... ambiguitate), nu avem decât să ne asumăm frustrările procurate de proasta valorificare a entității respective..., în cel mai bun caz, să învățăm din erori... Avem însă circumstanțe atenuante! Pe tărâmul creației estetice, unde „simulacrul” dobândește cu totul alte conotații... | |