| = mi-a plăcut asta: | Ottilia Ardeleanu [10.Feb.17 23:29] |
| vom muți. vezi aici: vom înțelege că acele comorile adunate de noi spuneam că ești poet. și așa este! | |
| = . | Silvia Goteanschii [11.Feb.17 02:40] |
| mulțumesc, Tilly de obicei, înțelegerea absolută a ceea ce spun, se întîmplă tîrziu ... | |
| = comori redescoperite | Cristina-Monica Moldoveanu [11.Feb.17 12:34] |
| Este un poem în care se împletesc pe de o parte năzuința omenească (științifică și sufletească) și necesitatea sistemului în care viețuim, sistem care ascultă de legi cosmice, perfecte și logice ca niște abstracții geometrice de care noi nu putem face abstracție, dumnezeiește de perfecte. Dar cine ne poate convinge că în natură sau în lumea omenească, a inimilor mici, există cercuri perfecte?? Aluzii metafizice poate ușor prea brutale. Cât despre materiale necunoscute - cursa completării tabloului lui Mendeleev a fost tot mai rapidă în ultimii ani - de exemplu 4 noi elemente sintetizate între 2002-2010 și astfel blocul tabelului lui Mendeleev este tot mai complet, compact, greu și uniform, spre deosebire de vremea cînd eram eu copil de exemplu și îl priveam pe perete la școală, cînd cursa descoperirii de noi elemente era lentă. Descopăr în poezia ta exact această idee despre Mendeleev pe care încercam să o clarific cu cîteva săptămîni în urmă citind pe internet ce spun diverse surse...Cu toții sîntem praf de stele, așa au spus mulți înaintea mea. | |