| = Divinitatea jongleaza cu infinitul si vesnicia | razvan rachieriu [06.Feb.17 08:26] |
| Ai bagatelizat “Sfânta treime”, ai scos-o din absolut și ai adus-o în relativul ce este caracteristica omului, punând-o în “magazii”, ca pe un lucru minor și derizoriu, când “de fapt” divinitatea nu are termen de comparație cu omul, căci ea jonglează cu infinitul și veșnicia, pe când omul este jucat de finitudine, efemer, boală și suferință. | |
| = Agree to disagree | Dorel Neacsu [06.Feb.17 16:29] |
| Răzvan, Sfânta Treime este tot atât de importantă precum cele trei cărări de care aminteam, atunci când omul este măsura tuturor lucrurilor. În plus, pe unde mă aflu acum, populația locală, alcătuită tot din pământeni, n-a auzit de această triadă complexă... De aceea, mai jos, în poezelă, sub magaziile niciodată îndeajuns de mari pentru apetitul uman (crede-mă, vorbesc în cunostiință de cauză) vei găsi și un îndemn-rețetă spre eliberare. Care se vrea panaceu universal. | |
| = Așadar... | Dorel Neacsu [06.Feb.17 17:07] |
| ... analiză pe comentariu, la draci, că poate n-ai înțeles: - divinitatea despre care amintești e acolo DOAR prin comparație, cu Omul. Dacă aș compara-o (precum o face Biblia, într-un uitat/nebăgat în seamă/extrem de ciudat sector), cu Înțelepciunea, spre exemplu, ori, să spunem, cu vreo altă divinitate, mai babană? Vezi acum sensul "magaziilor"? Am fost darnic - o magazie de vapor face cât cinci catedrale, din alea mari. Suntem aici ca să măsurăm distanțele până la Cer, spre bucuria Domnului. - "jonglează cu...." - m-a pufnit râsul. De regulă, sunt atent la cuvinte, mai ales că n-am așa multe ca tine. Le folosesc cu grijă. Dacă aș fi dorit să arunc divinitatea în derizoriu, apoi aș fi angajat-o să meargă pe sârmă, călare pe monociclu, sub cupola circului de aici. Că văd că la jonglerii e bună. Răzvane, Răzvane...... | |
| + despre | Ștefan Petrea [07.Feb.17 08:25] |
| Un liric îndulcit cu rimă, partea dintâi a poemului este viguros relizată, spre final diluiezi puțin discursul poetic, dar nu suficient să nu pot aduce puținul meu de lumină ... Stea! | |
| = Ștefan... | Dorel Neacsu [07.Feb.17 19:00] |
| ... ochiul tău perspicace a detectat ceva-ceva. M-a ajuns un vechi blestem, zilele s-au scurtat, nu mai am timp de visare, ce să mai zic de scris... Însăilez pe ce apuc - hârtii, oglindă, pereți, foi volante - câte un vers-patru, când mi se șoptesc. Mai târziu, încerc să le încheg în ideea care le-a născut. Muncă deșartă, mai ales că nu mai țin minte "starea" inițială. Te-ai prins: trișez, deci diluez. Unde începi să scrii depunând efort, apoi trebuie să te cam oprești, mi-am zis... Mulțumesc de (atât de puțin meritata) stea. | |