| = Scriitură densă... | Dorel Neacsu [05.Feb.17 05:48] |
| ... desenând un alt veac de singurătate. Puțină grabă, spre final, unde verbele alunecă dintr-un timp într-altul, însă aș lua asta ca pe un soi de figură de stil, inedită, întregind povestea. În rest, fiecare cuvânt pus - din instinct, din seacă măiestrie ori din profundă experiență - la locul potrivit, pe o scară a tristeții. "A avut de ales între cinci firme de taxi ca să ajungă...." - asta m-a îndoit definitiv. Am înjurat moale și am ieșit pe aripă, la aer, să aprind o țigară... | |
| = la timpul trecut | Cristina-Monica Moldoveanu [05.Feb.17 11:29] |
| Mulțumesc pentru semnul de lectură domnule Neacșu. Am fost conștientă de ”alunecarea” verbelor și m-am găndit dacă ar fi mai bine să folosesc același timp sau nu. Hotărîsem să nu, din motive pe care le-ați ghicit și din oboseală, dar acum mi-am schimbat hătărîrea și voi modifica, am impresia că e mai bine. | |
| = E la fel de bine. | Dorel Neacsu [05.Feb.17 20:39] |
| Însă comentariul mi-a dat iarăși apă la moară, venit să alunge umbra depresiei. "Mi-am schimbat hotărârea" e genial, în candoarea sa. Am mai auzit asta o singură dată în viață: fiică-mea, la 3 ani, în război cu niște grele alegeri: "nu! m-am hotărât mai bine!"... Doar în lumea "celor mari" o hotărâre luată e bătută-n cuie. | |
| = printre munți și printre văi | Cristina-Monica Moldoveanu [06.Feb.17 01:53] |
| Da, domnule Neacșu, în lumea celor ”mari”. Eu nu am cunoscut personal niciunul, iar oglinda îmi arată altceva și tot în funcție de lumina ambientală. Unde există ”depresie”, există și ”impresie”, (ba chiar și ”represie” spun gurile rele), unde sînt văi sînt și munți și reciproc. Unde sînt văi și munți este și Lethe... | |