| + "iar eu rup cu metodă foile în care îmi mărturisesc teamă și foile în care îmi i | Ecaterina Bargan [03.Feb.17 17:10] |
| O proză frumoasă și melancolică, plină de imagini vii, gânduri bine structurate, complexitate sufletească și sensibilitate literară. Multe imagini prețioase, în care mă regăsesc momentan: ”Alătură-te mie pentru că visul să nu mai fie o simplă minciună.” ”Până și singurătatea în iarnă înzăpezită devine o amărăciune ușor de îndurat.” ”Toamna îmi moare în brațe.” ”Acum – mai mult decât atunci - cred că inocența va salva lumea.” Diamante! | |
| + * | marin badea [03.Feb.17 18:22] |
| Textul este inegal pe alocuri, sunt câteva paragrafe care ies din linia discursului, iar faptul că orașul are o identitate clară face să se piardă din mister. Dar e ceva firesc la textele care au amplitudine. E un text dens, are stare, transmite, trebuie corectat, trebuie continuat. E o senzație de amorțeală, când ai impresia că-i judeci pe ceilalți și nu faci altceva decât să-ți cauți păcate doar ca să ai ce ierta; îi observi pe ceilalți din teama de a privi în interior; în fond, viața, ca o angoasă nesfârșită, ca un nefericit accident. Succes! | |
| = Multumiri!... | Cristian Vasiliu [04.Feb.17 22:29] |
| Multumesc pentru lectura, aprecieri si critici... Cristi | |