| = Ca și în alte episoade, | nicolae tomescu [29.Nov.16 10:26] |
| de până acum, găsim, chiar la început, o frumoasă descriere a mării în noapte: Marea suspina larg în miez de noapte cu un murmur necontenit, cu valurile unduind în lumina luceferilor de pe cer... Dar, la câteva aliniate mai jos, mi se pare neverosimilă precizarea: au reușit să ajungă în largul mării de unde țărmurile se vedeau micșorându-se și unindu-se cu... Cred că, dacă luceferii puteau face, cu greu, vizibile valurile din apropiere, noaptea nu se pot vedea țărmurile unindu-se continuu cu linia întunecată a orizontului Desigur, dacă autorul consideră că am dreptate, poate face ușor îndreptarea (avantajul textelor din spațiul virtual) Mi-a plăcut și descrierea incendiului văzut de pe mare, și redarea gândurilor personajelor ce-l priveau | |
| = Au salvat ce era mai pretios - vietile | Viorel Darie [29.Nov.16 19:32] |
Episodul denotă ideea că merită sacrificată toată starea materială pentru a păstra viața, în demnitate, având o nouă nădejde venită de sus, de la divinitate. Nu era ușor pentru Agatos și cei din cetate să părăsească toată starea materială, tot rodul muncii lor de-o viață, pentru a pleca pe mare, în necunoscut. Este descrisă tragedia din sufletul celor fugiți pe cele două corăbii trimise de Craton, regele din Rodos, ca să vadă, în întunecimea nopții, cum în zare, în cetate, perșii năvălitori dădeau foc la tot ce era mai valoros în cetate, inclusiv la templul cel nou, măreț, încă neterminat. Adoris și Kromia, la fel ca și familia regală, știau că pierderea de bunuri este vremelnică, cândva bogățiile se vor recâștiga. Sunt recunoscător Domnului Nicolae Tomescu pentru lectura foarte atentă, încât a observat unele mici contradicții în text. Una ar fi despre țărmurile care se vedeau din mare doar în lumina de luceferi. Am ameliorat respectiva descriere scriind "întrezărind vag" în loc de "se vedeau". Cu stimă Viorel Darie | |