| = Nu te opri din mers! | Daniela Luminita Teleoaca [22.Nov.16 21:55] |
| Ce mi-a plăcut mai mult: scufundarea în duet în... cel mai adânc... început dragostea care doare când te oprești din mers („morala”: nu te opri din mers sau, în orice caz, nu prea des!) și cele 3 versuri din final, cu paradoxul lor cu tot: să medităm de ce este/ nu este o tragedie să fii cu adevărat fericit? (ce se întâmplă când pierzi ceea ce ai avut foarte de preț... cândva?!) căpșunile nu sunt așa de gustoase, în schimb arată și miros divin (părere, desigur, pur subiectivă). Nu prea mi-au plăcut: „când mă cațăr pe scară să-ți culeg cuvinte din aurora boreală” „poezia mea prăbușită ți-a pregătit patul ca o pistă de aterizare spre mereu”.. le percep.. puțin artificiale, puțin exagerate și parcă aș spune altceva în loc de poezie nici cu coLidoare nu sunt de acord!! Altfel, un text interesant! | |