| + țipătul clopotului... | Teodor Dume [18.Nov.16 19:28] |
| două versuri cât o carte "stai să clatin țipătul clopotului din ultima zi de duminică" e un text rotund, în desfășurarea sa doar cât trebuie. și mai e ceva... cititorul este așteptat la cotitură pentru a-și alege unghiul. luminez cu sinceritate, | |
| = cum poți rezuma un astfel de poem? | adrian rentea [19.Nov.16 10:10] |
| așa suntem dotați genetic. fără acea doză de naivitate, ne-am tăia venele. | |
| = Naivitate si scepticism | razvan rachieriu [19.Nov.16 10:23] |
| O doză mare de ''naivitate'' ne face să credem că suntem ''fericiți'', când de fapt nefericirea huzurește în noi, iar o doză mare de scepticism ne face să credem că stările noastre neplăcute se concretizează în nefericire. O poezie scurtă ca un ''țipăt'' în tăcerea luminii. | |
| = un ecou de sărbătoare e țipătul acestui clopot | Dorina Șișu [20.Nov.16 14:48] |
| Domnilor, vă mulțumesc din suflet! Fericirea are multe fețe, dar ne place să credem că e mai mult decât o stare. De-am ști să păstrăm naivitatea din copilărie, nu ne-am întreba unde e ea și de ce nu e veșnică. Vă mulțumesc, dl.T.Dume, pentru steluță și încredere! Cele bune tuturor! O duminică în pace sufletească vă doresc! | |