| = după faptă și răsplată | nicolae tomescu [19.Oct.16 14:28] |
| Aceasta ar fi ideea acestui episod Povestea acestui Piratos putea fi ea însăși subiectul unei povestiri independente. Ea dă culoare ansamblului acestui roman-poveste. Acest personaj îmbină, în una și aceeași persoană, ucenicul ascultător, preotul prin vocație, trădătorul și cel ce se căiește sincer. | |
| = Sfarsitul trist al lui Piratos | Viorel Darie [20.Oct.16 05:30] |
Zeii păgâni nu iartă. Nici regii păgâni nu iartă. La ei nu există iertarea păcatelor, căință. Ai greșit, plătești cu capul. Iertarea păcatelor este un har doar al religiei creștine, unde există un Mântuitor. Da, este ciudată istoria acestui om, Piratos, copilul orfan din munți, cel ocrotit și educat de un preot bătrân, care a fost dus pe valul vieții din succes în succes, până pierduse urmele omeniei, pășise pe calea înălțării de sine, îngâmfare, ambiții mai presus de starea sa socială. Ceea ce l-a scos cel mai mult din firesc, a fost nădejdea că regele Agatos ar fi avut ideea de ai oferi ca soție pe fiica sa cea frumoasă, Kromia. Dar delicata fiica a regelui a intuit bine caracterul cu defecte al lui Piratos, a demascat firea habotnică, impasibilă a acestuia. Văzându-se decăzut din grațiile regelui, Piratos, cuprins de o cumplită gelozie, s-a dedat la cele mai odioase răzbunări, asociindu-se cu misterioasa conspirație "Amicii de la răsărit". Odata intrat în jocul acestora, soarta lui a fost pecetluită. Și-a primit binemeritata pedeapsă, în ciuda căințelor tardive. Zeii nu știu de iertarea păcatelor. Domnule Nicolae Tomescu, am rămas impresionat de modul cum l-ați urmărit în mod special in poveste soarta acestui nefericit om, Piratos, înzestrat cu reale calități, pervertite însă în orgilii pe măsura calităților, ceea ce l-a dus, până la urmă, la un jalnic sfârșit. Cu stimă Viorel Darie | |