| = Natura... | Ioana Geier [02.Oct.16 20:48] |
| Natura, maiestruos prezentata, intr-o scena de furie a crivatului pe mare si consetintele acestuia iar alta de adevarata splendoare a unui joc de lumini pe un iaz enigmatic. Puternic impact vizual, adevarata traire. Salutari din Bayern! Joana | |
| = Sfărșit și început | Viorel Darie [03.Oct.16 08:54] |
Primul poem sugerează o tragedie, nu universală, nu vastă, ci tragedia unui individ. Barca a supravietuit și+și caută tristă stîpânul pe ăntinderile apelor. A doilea poem este un microunivers, în aparență, la prima vedere, care aprofundat, se dezvoltă impetuos ca un sistem de lumi cu misterioase fascinații ale vieții falnice. V, Darie | |
| = Re: Ioana, Viorel | nicolae tomescu [03.Oct.16 10:51] |
| Ioana: mulțumesc pentru interpretarea celor de mai sus Cred că nu s-a pierdut sensul prin schimbările ce le-am făcut: crivăț - vifor, marinar- pescar Viorel: Mă bucur că ai intrat în rezonanță cu gândirea mea exprimată prin cele două poeme. Toate cele bune | |
| = e bine | Cristina Rusu [04.Oct.16 15:21] |
| Ce idee ai avut cu perseidele! Și cu ocazia asta ai făcut rost și de un kigo. Imaginea chiar este complexă, pentru că este centrată pe lac și nu pe cer. Acolo se văd cum țîșnesc din adînc, cerul fiind oglinda. Mișcarea lor este interesantă. Ele cad în ploaie peste lac, dar văzut din adînc e ca și cum țîșnesc spre suprafață. Stai bine la capitolul viziune. Sper că barca ta din primul poem să fie în derivă doar pentru că vîntul puternic a dezlegat-o de țărm și nu pentru că pescarii au fost aruncați în mare și ea plutește în derivă. Căutăm varianta mai optimistă. Cred că varianta că era goală de la început e mai bună. Adică, din fericire, nu era nimeni acolo cînd ea plutea în derivă. Imaginea nu este deosebită, dar faptul că se accentuează că nu au fost pierderi omenești înseamnă ceva. Spor la scris Nicolae. Cu prietenie, bia | |
| = Da, | nicolae tomescu [04.Oct.16 17:05] |
| am stat și am cugetat destul de mult la perseide și lac. La început le vedeam într-un iaz dar, parcă, o voce interioară îmi spunea că iazul e prea mic pentru o astfel de viziune. Cât privește primul poem n-aș putea spune dacă s-au pierdut, sau nu, cu ocazia acelui vifor, vieți omenești. Eu am creat doar două imagini iar cititorul poate să-și închipuie, pe baza lor, orice. Mulțumesc pentru urmărirea constantă a încercărilor mele, pentru observațiile și sfaturile ce le primesc Cu cele mai bune gânduri | |