| = Deci... | Ileana Popescu Bâldea [03.Oct.16 01:32] |
| ... partea luminoasă este lucidă, înțeleaptă, dotată cu o inteligență supremă? ... doar astfel de calități contracarează suferința - acea entitate extrinsecă individului- ce influențează partea întunecată a acestuia? Îmi permit să nu am aceeași părere. Suferința este o reacție intrinsecă(organică sau spirituală) generată de stimuli externi sau interni - când organismul este depășit de autoimunitate. Ea poate veni din afara noastră doar dacă percepem prin unde electromagnetice suferința altora. Altfel spus, sentimentele de orice fel sunt ale noastre. Putem percepe sentimentele altora prin unde - dacă înțelegem și putem traduce asta grație unor calități superioare. Deci... suferința poate ataca partea întunecată, care nu se poate apăra, a organismului si nu influențează partea luminoasă a acestuia. Ea este un catalizator intern într-o reacție chimică cu un deficit de elemente și nu poate acționa acolo unde participanții în reacție sunt în cantitate optimă. Doar astfel se poate explica și suferința spirituală. Căci spiritul, până la urmă este tot chimie. Putem vorbi ani despre asta. Deocamdată, o părere scurtă! Mulțumesc! | |