+ Dincolo de orice îndoială | Ioan-Mircea Popovici [16.Aug.16 08:15] |
"M-am obișnuit să comunic firesc cu fiecare dintre cei plecați. De exemplu, Andrei este foarte puternic dar extrem de blând. Bunica este de o gingășie infinită, Teodor îmi pare foarte repezit, puțin mai brutal, dar așa era și când trăia. În schimb, Teodor când îmi apare, aduce cu sine o lumină pe care mi-e greu să o descriu în cuvinte ca intensitate, forță de cuprindere a fiecărei celule a organismului meu. Este ca un declic puternic al mentalului, inimii și întregului meu corp fizic. Bunica, atunci când îmi apare -spun apare ca percepție aproape palpabilă - îmi stimulează foarte mult inima, mintea, mersul pe apele iubirii, a mângâierii. Andrei este complex. Tata însă le cuprinde pe toate și mă simt absorbită în energia cu care mă și învelește, mă și încarcă. " Dincolo de orice îndoială, autoarea și-a găsit limbajul și starea care să-i permită accesul și comunicarea cu ființele cele mai dragi din viața sa. Frumos este faptul că-n comunicarea aceasta, mijlocitoare sunt darurile, ofrandele. Anna vede, după ce tatăl și proprii fii i-au plecat la cele veșnice, ce mult au însemnat clipele trăite alături de aceștia. Mărturisirile Annei sunt o dovadă că-n minea și-n inima ei, sunt vii, sunt prezenți și-o însoțesc și-n viață și-n vis, ceea ce-i întărește puterile de-a duce la bun sfârșit o carte, care se dorește a fi darul ei pentru ... evident, pentru cei plecați și pentru mama ei, cu care, nu de puține ori, se identifică. “uită-te că ai noroc și îți intră asu-n joc ca și astăzi și mâine noate ai Perseidele (de August)” | |
= deapănă ghemul bucuriei amintiri | Bejliu Anne-Marie [16.Aug.16 08:50] |
Mulțumesc pentru dar, Ioan-Mircea! cartea este pentru toți cei care au trecut și trec prin viața mea îmbogățindu-mă mereu cu experiențele lor și cu acelea trăite împreună lăsând obolul iubirii căldurii prieteniei dar și celalte daruri din care pot extrage esențele pasului înainte mereu înainte pentru un prezent în care uneori simt că scap frâiele alteori le țin zdravăn ca într-un joc în care sari coarda întruna și la fiecare săritură priveliștea se schimbă și exterior dar mai ales interior încerc să cuprind pe mai multe planuri ale vieții propriile-mi transformări ale ființei pe toate direcțiile firești ale manifestării ei este o bucurie uriașă această posibilitate de a comunica atunci când îmi este dat cu blajinii mei și faptul că reușesc uneori să țin minte amănuntele comunicărilor cu ei îmi ridică la fileu multe soluționări de multe ori neașteptate ale unor probleme materiale sufletești sau spirituale ale prezentului sunt convinsă că toți poartă în ei asemenea experiențe și atunci când scriu pentru această carte îmi pot închipui un spațiu în care se adună mai mulți oameni ca la o clacă pe vremuri și depănăm amintiri experiențe frumoase bucuria trăirii lor | |