| = mare potențial | Ionut Caragea [02.Jul.16 08:25] |
| Cred că scrisul tău are mare potențial, dar mai cred și că dorești intenționat să amplifici intensitatea unui poem prin comparații de genul "îi simțeam capul greu pe umăr ca un focos nuclear dezamorsat". Dacă mergi pe sinceritate în poeme și vorbești așa de frumos despre bunici, folosește figuri de stil care nu se abat de la veridicitatea întâmplărilor prin care treci. În rest, să știi că mi-a plăcut poemul. Ești și sensibil și profund în strofa a doua, ești și percutant în strofa a treia, ești și un pic ezoteric în ultima strofă. Felicitări! | |
| + Felicitări și succes! | mihaela aionesei [27.Jun.16 17:10] |
| recunosc că este textul care ”m-a atins” într-un mod special, poate de aceea l-am văzut, nu printre câștigători, ci chiar încoronat cu marele trofeu. are în simplitatea lui aparentă ceva care te face să simți ”cântecul oaselor zdrobite” „...aici oamenii devin cruci de purtat înlăuntrul altor oameni cruci pe care niciun înger nu s-ar încumeta să le îndepărteze” -memorabil! fan declarat mă numesc! | |
| = Altruismul pretinde sa iubim toti oamenii | razvan rachieriu [28.Jun.16 09:52] |
| “Oamenii devin cruci de purtat înlăuntrul altor oameni”, în suflet a crescut un cimitir pe care îl acoperim cu umbra Dumnezeului din noi, care nu-și arată puterea, fiindcă ne-ar putea strivi, suntem atât de fragili, încât ne temem ca efectele “cântecului” să nu ne “zdrobească oasele” vieții. Altruismul pretinde să iubim toți oamenii, indiferent în ce categorii ale genotipului și fenotipului intră. | |
| = Mihaela, Răzvan | Gabriel Nicolae Mihăilă [28.Jun.16 23:12] |
| Vă mulțumesc pentru popasul făcut și mă bucură cuuvintele frumoase. Vă doresc o seară frumoasă! P.S. Mă bucur că acest concurs a produs o anumită unitate, spirit de colegialitate dar și imparțialitate printre colegi. | |