| = Da și nu | Alina Maria Ivan [23.Jun.16 12:22] |
| Pentru mine poezia începe de la versul ”de-acum o sӑ mӑ cauți și n-o sӑ mӑ gӑsești”, de aici simt un anumit lirism. În cadrul textului nu aș folosi cuvântul ”scorneli”, cumva face un rău textului. Frumos gând al stării de a fi între da și nu. | |
| + cheia ascunsă de coțofană | Ioan-Mircea Popovici [24.Jun.16 06:26] |
| pentru că "a țintit la fix" săgeata a avut de unde alege așa s-au născut ele dilemele mele căutând o împăcare între da și nu și-am căutat până-n ziua în care am dat de cheia ascunsă de coțofană într-un tablou din vitrina galeriei cu scenele Poeziei în rânduiala de pe portativ pe care-am găsit un motiv din care s-a născut cântecul acum când scriu împăcarea și-a făcut cărarea pe lângă fântâna cu cumpănă la care se ajunge pe-o punte coborâtă din munte de pe-un vapor vezi ce de dileme se nasc din accente vaporul se poate face și nor dacă pui accentul pe prima silabă | |
| = Intre da si nu | razvan rachieriu [24.Jun.16 10:09] |
| “Între da și nu e săpat un șanț adânc de întâmplări”, între da și nu se dezvoltă contradicțiile ce au în miezul lor dihotomii, între da și nu se mișcă echivocul cu doză de haos distorsionând “realitatea”, între da și nu oscilează omul între aprecieri și critică decăzând în calomnii, între da și nu se întrezărește intermitent nimicnicia, ce-și stabilește direcții înspre “nicăieri” și niciunde. “Omul” nu poate pătrunde în realitatea gândurilor, care se vor de sine stătătoare. | |
| = gandind-o pe Maria Gheorghe | Mocanu Adrian [25.Jun.16 18:02] |
| poate ca sageata sunteti dumneavoastra, iar punctul imprastiat este locurile eului. sau are poate legatura numai cu separatiile "da" si "nu". eul se duce acolo ... si pentru aceasta: "de-acum o sӑ mӑ cauți și n-o sӑ mӑ gӑsești". gandesc ca odata tintit punctul imprastiat are loc o reprezentare interesanta a eului eu(observator): "știu doar cӑ m-am ascuns dupӑ umbra unui tei care își scuturӑ floarea înspre nicӑieri... " nicaeri=...=punctul imprastiat? stiu sa spun doar ca m-am vazut o data, eram culoare alba? in un plan vertical(infinit, care se chema "nimic") | |
| = fantana | Maria Gheorghe [25.Jun.16 20:44] |
| de n-ar fi fantana, cum ne-ar mai racori poezia?! caldura mare! ma gandeam sa schimb "scorneli" pe "parerei", dar astept un "curs de schimb" mai bun... ma gandeam, cu o intrebare sub forma de mirare: cum s-or "naste dilemele cautand o impacare intre da si nu", de buna seama, cheia e la cotofana... "Omul" e destul de neputiincios cand fantanii ii lipseste cumpana... dar sa nu disperam, gaseste el un "da" intr-o za si un "nu" la capat de lant... "nimic"-ul e cel mai dens din tot ceea ce credem noi ca exista... "intre da si nu" nu s-a vrut o poezie, poate mai nimerit ar fi fost s-o trec la "personale"; inclin sa spun ca e un poem - cu fir liric narativ - dar si poem, cred ca-i pretentios spus... e o indoiala a gandului care se trezise la o bifurcatie; acolo, il asteptau tot felul de intamplari... iar teiu' nu-i chiar atat de... intamplator... Alina Maria, Ioan-Mircea, Razvan, Adrian, multumesc pentru gandurile voastre in vizita "intre da si nu"... fara indoiala, Maria | |