| = Domnul ar plange povestea.... | Costin Tănăsescu [15.Sep.05 10:13] |
| nu pot sa trec indiferent pe langa aceasta scriere originala. imi place conditionalul optativ care persista de-a lungul poeziei, ii imprumuta un aer de dorinta cu putine sanse de implinire. pacatul este de cand lumea, iar tu scrii despre el, ori eu asa interpretez aici... foarte frumos ai adus "genunchii lui Iov", "fuga lui David", "singuratatea lui Ilie" si "durerea lui Petru" in versul tau. aceasta denota o estetica buna si imprima o profunzime de invidiat scrierii. "Dar nu te astept in nici un fel..." cred ca este un neadevar, aici exista o lupta personala, dupa cum inteleg eu esentele acestei poezii este o lupta pe care ai nevoie s-o castigi. repet: o scriere despre dragoste, originala, profunda, cu elemente tulburatoare, ce m-a incantat... pacat ca scrii atat de rar, ca postezi atat de rar defapt... cu prietenie, | |
| = .. | Dan Tristian [15.Sep.05 11:21] |
| Contradictorii stari sublimeaza cuvantul tau in psalmul strigarii celuilalt eu. Adevaratului eu. Strigatele nu pot fi sinonime, sunt doar complementare in acest destin asumat. Liric adesea. 1+1 evadeaza din cifre ca rezultat. Suma o poate certifica doar El. O certifica. Framantarea proorocilor, apostolilor este doar un obituar de neintelese suferinte. Iei act de ele si taci. Taci. Desuetudinea e masca pronominalelor, confundabilelor taine. Si taina.. Da, taina. | |