| = semne de aer, semne de fum, semne de creta | noemi kronstadt [02.Apr.16 06:54] |
| o tristete relaxata, aproape luminoasa, care evita derapajele paraclinice ale junilor doomiisti, fara sa castreze filosofard feelingul , un gloomy aproape gentil, aproape tandru ale cadrelor fumurii, decromatizate, o sfasiere discreta, postsemantica, a functiei marturisitoare a poeziei, fiindca , nu-i asa,cu acea creta nu se mai poate scrie, dar creta ramane in palme ca o cicatrice imprescriptibila...un poem care-mi aduce inima la locul ei, adica in cap, acolo unde ar trebui sa inceapa salvarea poeziei de trancaneala. | |
| = contrapunct cu Noemi | Laurentiu Nastasa [03.Apr.16 00:56] |
| Mi-ar plăcea să pot produce un contra-comentariu care să danseze bine cu al tău, însă mereu m-a inhibat spectaculozitatea și concentrația la care înșiri ce ai de spus. E ca un climax în buclă pe de-o parte și ca un parcurs fără un milimetru de eroare pe de alta. Și, fiindcă nu o să risc în nici un caz un răspuns mediocru, o să aleg varianta neclasificabilă de a-ți mulțumi pentru aprecieri. Cel puțin până mă mai înalț, cât să nu mai aibă importanță dacă porți tocuri. Până atunci, mulțumesc pentru cuvintele drept la țintă. | |