| = semn | emilian valeriu pal [21.Mar.16 08:47] |
| Partea de final mi se pare putin previzibila, dar, din nou, un text pe placul meu. | |
| = mulțumiri | Laurentiu Nastasa [21.Mar.16 22:35] |
| E foarte plăcut să știi că cineva chiar îți citește textele. Mulțumesc mult pentru părere, foarte de acord cu critica. Am rezolvat-o prea repede, a pierdut toată tensiunea înainte de sfârșit. | |
| = one billion dollars ancient coin | noemi kronstadt [21.Mar.16 22:35] |
| excelenta combinatia asta de-un ezoterism profan intre kali-ma si vesta, nici nu prea se stie- de eoni si eoni si eoni- cum sa vii la ea, cu halebarda sau cu momele dulci, de vreme ce ea maraie si cand toarce, iar cand toarce- alba, nuda si hieratica- kevlarul e staniol de oua kinder. | |
| = Odată și-odată trebuie... | Laurentiu Nastasa [22.Mar.16 06:09] |
| ...să trecem de blocajul ăsta. Ca să te adresezi ei, supernaturalului feminin, și să poți avea așteptări valide de comuniune, trebuie să părăsești condiția de submasculinitate. Kevlarul face pe oricine bărbat, fie că e fie că nu. Orice altă schemă protectoare ("rețete", "ieșiri", "grefe") te ține jos, pe când condiția necesară este să trăiești neintermediat, prezent, așa cum ea trăiește "goală", "fără anestezie". Kevlarul salvează ceva ce nu ești iar ceea ce ești nu de glonte ar trebui să se teamă. Aici începe masculinitatea. Până la supermasculinitate, până la a fi echivalentul ei complementar, mai e pasul destructurării, al desființării constructelor artificiale ("cuburile se prăbușesc debil"), pentru a deveni tu însuți supernatural. Și asta pur și simplu ajunge. | |