| = "din durere rămâne până la urmă doar un fel de mirare sângerie." | Dana Lucaci [14.Sep.05 22:48] |
| "dintr-un ungher un păiajen imens mă iubește îngrozitor. îi simt ochii înfipți în pântecul meu gravid. mi se face o poftă teribilă de ciocolată. acum știu că nu mai e necesară prezența mea în mine." Nu pot să tac atunci când mă regăsesc într-o scriere, nu pot să nu las măcar cuvintele pe care le aștern cu câteva minute înainte sau după durere. Nu mă întreba despre tine, voi răspunde mereu fără semne interogatorii, mă voi lăsa în puncte, căci "doar cu o clipă înainte de asta ziua îmi înghite umbra cu totul."... Uite ce îți las ca un fel de mărturie a ce am scris mai sus un posibil răspuns: împietrită mușc din ciocolata cu mentă/mă prefac liniște. :) Și eu "aștept deznodământul", cumva. Ela | |
| = suntem aspiratoare de viata si de moarte | Adina Batîr [15.Sep.05 01:37] |
| Respiram mecanisme perfecte - intuneric, lumina, vietile care exista in noi sau vor exista. Respiram dintr-un instinct de aparare, desi uneori am vrea sa disparem pur si simplu. Evadam din povestile proprii ca si cum am avea termen de expirare, dar ne dam dreptul ultimelor dorinte. Ma invalui in cuvintele tale si construiesc din ele castele de la deznodamant spre infinit. | |
| = ciocolata cu mentă | ioana cheregi crișan [15.Sep.05 13:55] |
| Ela, am citit ...îți mulțumesc din suflet pentru că ești aici. ești certitudinea că acest limbaj cu mesajul său subliminal există. Adina, tu îmi lași adevărate poeme aici...îți mulțumesc! | |