| + singurătate | Ana Urma [25.Jan.16 00:18] |
| Trei poeme despre singurătate, două dintre ele despre acea singurătatea emblematică a bunicii, calmă, fără împotrivire. Dincolo și dincoace de geam întregind imaginea de ansamblu, echilibrul și un anume lirism întâlnit în haiku. Specific acestor poeme este termenul wabi-sabi, adică acceptare, simplitate, modestie. Felicitări pentru premii! Și pentru că sunt trei poeme reușite, las aici ...prima mea steluță. | |
| = Replici senryu | Rodean Stefan-Cornel [25.Jan.16 07:24] |
| Ceea ce mi se pare foarte interesant este că, pe de o parte, grupajul este unitar, toate tristihurile surprinzând aspecte ale naturii (și realității) de dincolo și de dincoace de geam, iar pe de altă parte ele mie îmi par diferite prin mecanismul de construcție și prin impresiile (sentimentele) declanșate la lectură; la primul, florile de gheață care fac geamul opac sugerează, pe un ton grav, că bunica, acceptă resemnată faptul că încet, încet este obligată să se închidă în lumea ei; la al doilea în mod evident este o notă de umor, bunica acceptând zâmbitoare că numai soarele mai are dinți; la al treilea, opoziția dintre singurătatea bunicii de la geam, care sugerează și o oarecare liniște și marea învolburată mi se pare cea mai reușită imagine. Îmi permit și câte o replică, sub formă de senryu, la fiecare: singură la geam - între bunica și lume flori de gheață (Dan) singură la geam - poștașul nu mai vine pensia-i pe card (Cornel) dincolo de geam doar soarele are dinți - buna zâmbindu-i Dan) dincolo de geam nu doar soarele-i cu dinți - afară-i junglă (Cornel) singură la geam - marea învolburată de două zile (Dan) singură la geam - la marea-nvolburată aștept peștele (Cornel) | |
| = Singuratatea | razvan rachieriu [25.Jan.16 09:57] |
| „Singur la geam”- între mine și realitate se interpune lumina. „Dincolo de geam”- soarele și-a scos un dinte cu firul unei raze. „Singur la geam”- fluidul nopții mi-a picurat pe pleoape. Dacă aș uni cele trei haik-uri, le-aș da ca titlu „singurătatea”, pe care aș fi vrut s-o desfășori liric mai amplu, mai profund și mai expresiv. | |
| = Re: re: re: Singuratate | Dan Norea [25.Jan.16 11:07] |
| Ana (dacă-mi permiți să-ți spun astfel), mulțumesc preaplecat. Sunt onorat că îmi acorzi prima ta steluță. Prima oară nu se uită niciodată. :) Ai dreptate în aprecieri - singurătatea e însoțită de simplitate și modestie. Aș adăuga: - în primul poem, am vrut să sugerez o singurătate disperată, dar rece, în care se refuză orice legătură cu cei din jur; - al doilea e mai simplu, singurătatea poate fi însoțită de umor și autoironie; - al treilea, mi se pare mie, a fost mai puțin înțeles; acolo singurătatea e însoțită de neliniște, pentru că e posibil ca pe marea învolburată să fi ieșit la pescuit, cu două zile în urmă, soțul sau fiul. Cornel, totdeauna am admirat spiritul tău analitic, comentariile pertinente și la obiect. Într-adevăr, am intenționat ca poemele să fie asemănătoare și diferite în același timp. Preferința mea se îndreaptă către primul poem. Senryurile îmi plac, încet-încet aduni un volum numai cu replici. :) Domnule Rachieriu, mă bucur că reveniți pe pagina mea. Ce v-ar plăcea dvs nu se poate în haiku. Lirismul expresiv, de tip european, însoțit de metafore gen "fluidul nopții" nu are ce căuta într-un haiku. Haiku-ul trebuie să sugereze, nu să exprime, și asta printr-un limbaj simplu, lipsit de floricele și artificii. Vă mulțumesc tuturora pentru vizită și aprecieri. | |