| = razvan, | Ștefan Petrea [15.Jan.16 11:46] |
| paradoxurile tale au un înțepător miros de cogniție... Eu nu sunt chiar de acord că textul tău e poezie, deși scriitura e una excelentă... Prea treci prin sita Gândului orice Simțire... Părerea mea. Cu stimă! | |
| = pământul măr | catalina marincas [15.Jan.16 12:35] |
| "Paradoxul pământului are forma unui măr teșit la capete numai că din măr a mușcat păcatul primordial pe când din pământ mușcă toți oamenii" Mi se pare un sumar admirabil al conceperii lumii, precum și al stării degradante în care se găsește ea astăzi. | |
| = paradoxul scrisului | Ioan Postolache-Doljești [17.Jan.16 00:06] |
| dacă orice semn făcut pe un loc curat e o mizerie pentru că maculează acel loc și, scrisul e o înșiruire de semne, atunci ce scriem noi aici sunt poezii sau mizerii? citind, paradoxal îmi pare doar că unor judecăți clare și cuminți le spui paradoxuri... cu prietenie,Ioan. | |
| = Raspunsuri | razvan rachieriu [18.Jan.16 10:02] |
| ȘTEFAN Da, îmi place să apelez la cunoaștere și la rațiunea cercetătoare atunci când îmi elaborez poeziile, și atunci „simțirea” e micșorată de reflexivitate. CÃTÃLINA Față de „conceperea lumii”, în care nu existau păcate, vicii, lumea de azi se află la antipod, doar tehnologia și progresul mai salvează puțin lumea de degenerescență. IOAN Paradoxurile sunt utile, căci ele pot dezvălui alte fațete ale adevărurilor și ale realității, căci, eufemistic vorbind, trăim într-o lume paradoxală. | |