| = Poezia o compar cu o nuvela lirica | razvan rachieriu [16.Dec.15 12:04] |
| Poemul tău nu are ''o stare incertă ca vocea unui adolescent în schimbare'', ci este traversat de stări luminoase, transfiguratoare, prin el se mișcă ''zombii obișnuiți'' împreună cu oameni neobișnuiți, este impregnat cu substanța vieții ca ''un joc fantezist'' între real și ireal, între ''iadul ca o unitate de producție'' producând produse finite din materiile suferinței și blasfemiilor, și ''raiul ca o stare de uitare continuă'', în care ne rătăcim prin barba lui Dumnezeu. Poezia o compar cu o nuvelă lirică, cea mai bună pe ziua de azi, de departe. | |
| = Razvan | emilian valeriu pal [16.Dec.15 16:47] |
| Stiu ca pare o greseala dar prefer sa-mi grupez textele pe cicluri ca sa pot reda universul distorsionat din capul meu. Multumesc de lectură. | |
| + cronici antinomice | Costin Tanasescu Stefanesti [23.Jan.16 13:40] |
| "cerul a devenit o instanță de judecată". Metaforic da, întru adevăr așa este de la începuturi. :) Foarte puternic versul. Mi se pare ca fi de o acuitate perfectă. Tot șirul este o frământare, poezie vie însoțită de un foarte inspirat masochism sentimental camuflat. Suferința aduce totuși o plăcere în lipsa a orice-altceva, nu? E cumva ales răul mai mic. Un alt element predominant este ironia. De asemenea foarte bine "împroșcată" pe traseul liric. Preocuparea pentru mântuire, incursiunea prin sfera eshatologică, este un alt aspect pe care l-am evidențiat în urma lecturii, chiar dacă tonul pare profan știu că asta s-a urmărit, sau bănuiesc... Îmi place. Expresiv până la agresiv. Stea. | |
| = costin | emilian valeriu pal [24.Jan.16 09:29] |
| Multumesc... | |