| = Poezia colectioneaza puzderie de metafore | razvan rachieriu [08.Oct.15 08:26] |
| Omul cu stigmatul neputinței pus pe caracterul îndoielnic, degenerează într-o “constantă lunecare spre iad”, căci “nu i s-a validat esența”, circulând în “raiul omniprezent” în Ființa unică de natură divină, în care poți avea acces dacă cunoști codul verticalității. Poezia colecționează inflația de metafore, așa cum un cititor colecționează cărți. | |
| = dezordinea și imperiul | Elena Albu [08.Oct.15 13:18] |
| Mie mi s-a părut o dezordine teribilă în acest text: o terminologie medicală amestecată cu imagini si referiri religioase asesonate cu ceva erotism...Doar finalul mi s-a părut reușit- un mimipoem: "imperiul de la cingătoare ți-l dăruiesc Ție o dată cu prima topire a zăpezilor" | |
| = răsfrângerile enigmei mă desface felii sub vipie albă | Maria Elena Chindea [09.Oct.15 18:31] |
| Mâinile, aceste prelungiri ale inimii, modelează ființa ce suntem scufundându-se în materia acidă a realității, uneori până la aneantizare! Explorarea e totul, Răzvan, chiar dacă uneori nu ne place ce scot la lumină! Mulțumesc de scanări! | |
| = fulger merge pe ape mai înalt să urce veșnicia în mine | Maria Elena Chindea [09.Oct.15 18:31] |
| Limbajul curent al vieții conține terminologiile rudimentare ale diferitelor paliere ale vieții! Iar poezia, din câte știu eu, e o explorare și scanare a multitudinii fațetelor ei! Cine deține adevărul absolut? Eu accept că dacă eu nu cunosc și nu văd ceva, nu înseamnă că acel ceva nu există și n-are valoare! Alții consideră că propriile percepții, limitate prin definiție oricât de geniali ar fi indivizii, sunt etalonul pe care universul ar trebui să-l adopte! Obligatoriu! Socrate a spus:”știu că nu știu nimic”! Alții par să știe totul! Bravo lor! Eu explorez minunea infinită a vieții ronțăind boabele de năut (cunoaștere) în agora vieții! Și refuz să dorm în patul lui Procust! Să auzim de bine. | |