| = noematique | noemi kronstadt [05.Oct.15 05:59] |
| la fel ca femeile care trec razant pe langa frumusete, si poezia asta aproape- ca- spune -ceva. si ar spune ceva, daca nu ar fi obsedata de trancaneala, pretioasa, artificioasa, snoaba. dar este ceva acolo, in ultimile patru versuri, care palpita cu tandra amaraciune. | |
| = despre legea numerelor mari si imparatul mustelor | noemi kronstadt [06.Oct.15 06:28] |
| cand spuneam "artificios, pretios, etc", speram sa dispara si acel ingrozitor vers al doilea, dorina. individa se holba ca vaca punct.nu trebuie sa vezi nici blandetea, nici inocenta, nu trebuie sa trezesti nostalgii rurale daca ai folosi imaginea asta. trebuie sa vezi rumigatia unui neuron tamp si emulatia unei moluste.iar sarmalele, hm, pune-i-le in coc- efectul e vizibil, rizibil si nici nu ajungi in ploiesti ocolind prin noua zeelanda. daca"interogatia care te trage de chip din x motive" se refera la stupoarea existentiala care ne paleste cand ajungem la lucrul in sine kantian, socotesc ca orice simbolistica functionala e permisa, de vreme ce lucrul in sine oricum isi baga picioarele in viziunea noastra despre lume. | |