Comentariile membrilor:

 =  semn
Nuta Craciun
[02.Oct.15 00:11]
mi-a placut poemul acesta cu starea lui de sfasiere, cu asprimea sentimentelor, cu peretii plini de poze ce substituie locul oamenilor, desi o oarecare "lipsa" anunta sfarsitul, pune amprenta pe suflet cu toata stradania de a ignora si de a umple acel loc gol...
un pic incoerent in sensul ca, daca incepe cu: "nu mai simt de mult lipsa oamenilor", sfarsitul suna cumva contradictoriu: "lipsa ta este sfarsitul..."
o succesiune de stari care penduleaza intre poli opusi, dar poate pe asta se mizeaza, pe acea realitate de toate zilele care rasuceste un adevar pe toate partile...

cu ganduri bune!


 =  mi-a plăcut mult...
Ileana Popescu Bâldea
[02.Oct.15 06:30]
... felul sublim în care ai realizat diferența între golul comun - lipsa altor oameni, întâmplări înghesuite între lucruri și amintiri, sentimente și gânduri - și golul acela sfâșietor "lipsa ta este sfărșitul" - singurul care mai poate însemna, marca, ridica sau prăbuși...

 =  poetese
Ottilia Ardeleanu
[02.Oct.15 18:24]
sensibile, mă onorați cu prezența și semnele voastre. mă bucur din plin de faptul că ați simțit astfel. Nuța, da, polii opuși. finalul accentuează și poate fi luat ca o contradicție, să zicem!

Nuța, Ileana, cu mulțumiri.

 =  Suflet inert resuscitat
razvan rachieriu
[03.Oct.15 12:40]
''Un suflet inert'' și-a înăbușit sensibilitatea, nu mai creează stări benefice, ci doar ''stări de sfâșieri'', ''un păianjen'' își țese în el ''țesătura lui cea mai fină'', un astfel de suflet se cere resuscitat de plăcerile vieții, și odată activat, omul și-ar crește emoțiile într-o seră, departe de o realitate traumatizantă.
''Dezamăgirile vieții le-ai aruncat ca pe cheile de la poarta iadului'', fiind generate de ''lipsa'' celui care a pictat pe pânza realului un tablou erotic.

 =  mulțumesc
Ottilia Ardeleanu
[03.Oct.15 13:17]
pentru interpretare, Răzvan.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !