| + Când se aprinde o lumină | enea gela [07.Sep.15 19:12] |
| ...iată o descriere aproape luxuriantă, pe marginea mirării, integrând perfect fantasticul într-un peisaj exotic, sub pleoapa unui receptor a cărui trăire este în crescendo, până atinge versul "ascuțit", străpunge pământ și cer,apoi, fulger de sens, coboară peste "tălpile" zeilor...ce mai contează furtuna! | |
| = vă | Dorina Șișu [07.Sep.15 19:56] |
| mulțumesc frumos pentru stea! e-adevărat, nu contează furtuna, dar să nu uităm ce-a fost măcar atâtea clipe cât în jur toate se vor nelămuri în trecerea zeilor. gânduri bune și mulțumiri! | |
| = Cerul ni s-a inoculat in minte, suflet, sine, euri | razvan rachieriu [09.Sep.15 10:08] |
| Cerul a căzut prea aproape de oameni, ne face semne discrete și ne vorbește în limba lui, însă nimeni nu-l înțelege, cuvintele lui sunt pline de lumină, iar ale oamenilor pline de întuneric, cerul ni s-a inoculat în minte, suflet, sine, euri, încercând să bandajeze cu substanța lui divină rănile provocate de suferință și durere. Cerul a atins pământul și oamenii pășesc nepăsători și nerecunoscători pe el. | |
| = pozitiv și negativ | Dorina Șișu [09.Sep.15 18:12] |
| dacă cerul s-a inoculat în mintea oamenilor, înseamnă că nimic otrăvitor și nici nerecunoscător nu vine din partea lor. atunci cine sunt oamenii răi? pozitiv și negativ. așa funcționăm; întotdeauna două forțe total opuse, vor conduce cu siguranță la distrugerea ori la reușita desăvârșită a lucrurilor. textul l-am dus în direcția unde nu există semne de întrebare, ci doar nașteri de mit din cenușă. cred că speranța este singura virtute naivă. vă mulțumesc, domnule Răzvan Rachieriu! e o plăcere și o încântare să vă citesc sincerele comentarii. | |