| = Placut | Andu Moldovean [14.Sep.05 00:27] |
| Un poem contextual, ceva nou si placut de la Ted. Se simte o briza de traire sincera, frumos creionata in cateva tuse purtand desigur patina de autor. Un fel de bis dupa concertele lui bach care desigur, nu ar avea decat doua optiuni. Bobadil. | |
| = vasile, | ioan ravel [14.Sep.05 08:08] |
| cu mâini sigure de maseur experimentat ("dreptul întotdeauna dreptul întâi" sau "țesuturile noastre deveneau limfatice" :)) repui în circulație spre toamnă desigur toată seva adunată în noduri dureroase lin elegiac o poezie ce se citește cu sufletul. numai bine! | |
| = Andu, Ioan | Vasile Munteanu [14.Sep.05 12:14] |
| Andu, magulit de "presupozitia de sinceritate" :); de rau sau de bine, nimic nu iti scapa :); multumesc mult si te mai astept. Ioane, ai dreptate... masez cu o mana reala un suflet imaginar, paradoxal, din ce in ce mai imaginar pe masura ce se concretizeaza; multumesc. Cu pretuire, | |
| = Parere | Negru Vladimir [14.Sep.05 12:49] |
| Vasile eu cred ca in aceasta poezie esti ca un tir care devine gratios abia de la jumatatea cursei... mai exact de la "părea că seara e o groapă care se sapă la mine în minte cu amintiri de hârleț" (fragment care imi place foarte mult)... de ce atata atentie pentru crearea unui cadru? Nu stii oare ca fiecare gand isi este el insusi loc de fiintare? :) | |
| = "intr-un copil mare..." | Geta Adam [14.Sep.05 13:23] |
| Am calatorit prin feluritele tale randuri din ultima vreme. M-am impiedicat de cateva ori, m-am ridicat inalt la altele. Poemul de fata e oarecum inaltare pana la zbor de porumbel sau pana la frunzele invelind pometi, asta pentru ca inaltarea vine in toate sensurile. Nu mad rostul majusculelor. | |
| = semn | Elia David [14.Sep.05 13:46] |
| E frumoasa. Toata poezia e frumoasa. Cu parul ei de coniac, cu sfasiererea din inima, cu degetele poetului arzand... | |
| = Beat de parul tau de coniac | razvan rachieriu [14.Sep.05 15:46] |
| “Beat de părul tău de coniac” din care ai sorbit cu setea începutului niciodată defrișat de voluptate, mergi “pe valuri de pământ “ în căutarea sfârșitului ca o “groapă care se sapă în minte” în care ai aruncat copilul din tine sau ceva asemănător. Și totuși poezia îl culege și îl așează pe tronul frunții pentru a opri plecările înafara ființei și întâlnirile cu tine însuți , două euri identice care se privesc cu spaimă. | |
| = raspunsuri | Vasile Munteanu [14.Sep.05 16:20] |
| Vladimir, "sunt greu batranii de pornit..."; asa sunt eu imi reglez "tirul" mai greu, dar tot e bine daca dupa reglaj am tras "grupat" :); cat despre gandul fiintat... sa lasam fiinta sa ne lamureasca...; multumesc pentru lectura. Geta, fericit de "re-intoarcere"; daca stiam ca ai sa te impiedici, te asteptam cu mana intinsa :); majusculele? ai dreptate... :P. Elia, iti amintesti? "... tu jumatati de cuvinte nu ai"?:); multumesc mult. Razvan, multa imagine in putine cuvinte - multumesc pentru lectura si interpretare. | |