| = O proză captivată | Liviu Gogu [15.Jul.15 06:34] |
| O proză captivată, bine cocepută, care pe mine m-a încântat. Cred că ar trebui să mai umblați puțin la limbajul oamenilor din popor, care, de regulă nu se exprimă ca la carte. Ei fac dezacorduri, folosesc arhaisme etc. iar noi nu le putem omite atunci când le redăm vorbirea. Așa cred eu. În rest, o poveste din genul celor care pe mine mă atrag. Multă inspirație în continuare! | |
| = Text dulce ca o copilarie | Viorel Darie [15.Jul.15 08:48] |
Dulce precum o viat[a de copilarie, acest text frumos al lui Nicolae Tomescu. Reintoarcerile in timp, intotdeauna, fac bine sufletului nostru. Mai ales cand regasim detaliile cele pline de simbol ale vietii de atunci. Nostime povestioarele relatate, parca eram si noi canvda pe acolo. Redarea fonetica exacta a convorbirilor de atunci este interesanta, in masura in care mai poate fi reconstituita, si in masura in care nu ingreuneaza citirea textului. Trebuie pastrata o simetrie in toate lucrurile. Cu stima Viorel Darie | |
| = Re: | nicolae tomescu [15.Jul.15 19:10] |
| Dle Gogu.: Aveți dreptate cu limbajul oamenilor. Mă străduiesc să-l respect. În postările mele sub genericul Spre necunoscut m-am străduit să respect limbajul din mediul rural unde se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii. Și în Străbătând ceața m-am străduit să respect graiul din mediul urban și din cel cazon așa cum era vorbit atunci. Nu sunt diferențe mari față de cel de azi. Totuși, ca organism viu, limba vorbită, nu stă pe loc. Dle Darie: Îmi pare bine că ați găsit textul frumos. N-am făcut decât să-mi amintesc niște întâmplări destul de vechi, care mi s-au părut că au și o tentă umoristică, povestite de oameni simpli care în acea perioadă, pentru a supraviețui, făceau naveta de la sat la oraș. Vă mulțumesc la amândoi pentru oprirea la acest text și pentru cuvintele din comentariu | |