Comentariile membrilor:

 =  pentru a mă chema dincolo
Alina Livia Lazăr
[13.Sep.05 22:46]
Femeie fiind,

Adun din calatorie cu o placere nebuna

toate sandalele rupte

sa nu uit care cumva pe unde

am trecut

ca sa ma ajung pe mine

intru soarta carnii...

despre care ti-am scris


prietenesc,

 =  "vine o clipă și mă smulge din trup"
Dana Lucaci
[13.Sep.05 23:04]
Ieșirea din trup, pentru un drum fără capăt, acolo unde "sarea" cea de toate zilele și la fiece masă, mereu te aduce "între amintirea
nașterii și o femeie care așteaptă încă
să mă potrivească vieții
în lungi așteptări cu masa întinsă".

Timpul antropomorfozat într-un "zugrav" al peretelui de sare, al clipelor lăsate dinspre Dumnezeu spre om, acest timp care te rupe din omenesc și "își afundă soarta mâna în carne
pentru a mă chema dincolo".


Și cum din omizi în cele din urmă ies fluturi, iar vinul, de când lumea, din sânge este făcut de Iisus, eu cred că poemul tău este un periplu prin locuri în care "soarele asfințește șoptind psalmi
întru așteptarea sfârșitului".

Sufletul are menirea de a străbate tărâmurile de aici, de dincolo, de dincolo de dincolo. Și uneori nici măcar nu ne întreabă. ;)
Bun revenit printre versuri, probabil că sufletul tău și-a regăsit azi cuvintele pe un vârf de munte sau un țărm de mare sau într-o chilie, pe o piatră mângâiată de vremi.

Ela


 =  parere
Ionut Caragea
[09.Mar.07 16:55]
imagini frante, epitete fortate pentru a forta tablouri in ochiul cititorului. Poezie ideatica dar lipsita de fluiditate si usurinta de a percepe totul ca un ansamblu. Asta se vede si din comentariile cititorilor care diseca secvente minunandu-se de o descoperire mareata printre randurile tale. Ce-mi place...femeia din inceputul strofei a treia, nu-mi plac omizile alea insa de nici o culoare, omizi, serpi....arca lui Noe. Dai dovada de imaginatie si talent, asta se vede din multe texte bune ale tale, dar aici, parere strict personala....este exagerat.

 =  suflet care nu vrea sa devina o piedica!
dumitru cioaca-genuneanu
[14.Sep.05 03:20]
"satul de lumina de felinar a trupului
ma intreb cat de departe mi-e sufletul"
(Versuri din poemul "Calatoria" de Negru Vladimir)

cand se face felinar
pofta-n trup la Vladimir,
sufletul, nici nu ma mir
ca ii zice: -"eu ma car!"

 =  Alina, Ela, Ionut, Dumitru
Negru Vladimir
[14.Sep.05 12:20]
Ali, barbat fiind, iti multumesc pentru trecerea eleganta prin versul meu.
Ela... ai gasit "resurse" in textul meu ascunse sub alte semnificatii decat cele constient alese... regasirile ce succed pierderile :)
Ionut... treaba cu omizile e din realitate... la un pahar de vin cu un prieten din copaci cadeau mereu omizi iar noi ne omideam (un fel de echivalent pentru "puricire")unul pe altul... in rest poate ca ai dreptate, insa zau daca merita sa-ti fundamentezi o opinie pe comentariile altora... e ineficient pentru ca fiecare rezonam altfel in raport cu un text.
Dumitre... ai zis frumos... insa nu a fost vorba niciodata de pofta ci de soarta :) ... oricum reusita epigrama.
Multumiri voua.

 =  cât de adânc își afundă soarta mâna în carne?
Mihai Tita
[14.Sep.05 16:19]
"până când lumina
se oprește descheiată de simțuri
la ora exactă a păcatului"
Lumina nu vede pacatele si nu le accepta. Nu se poate pacat fara intuneric, fara nedumerire, necunoastere.

dumnezeu e chiar atat de accesibil? Sau important? Parca nu sunt ale tale versurile
"cred că Dumnezeu e un perete de sare
pe care-l pot linge între amintirea
nașterii și o femeie care așteaptă încă"

"sătul de lumina de felinar a trupului"
Lumina galbena, franta. Da mereu impresia ca uneori se stinge; defapt noi uitam de felinarul din mana.
Frumoasa ultima strofa.
Numai bine

 =  Incolacire
Cozmina Ilie-Preotescu
[14.Sep.05 18:44]
Imi este placuta descheierea luminii din tine in pacat.
:) O perspectiva tentanta.
De fapt, mi se pare ca poemul e construit oarecum pe o stare de ambivalenta: incolacire si smulgere, in acelasi timp.
Ai creat o imagine senzuala (pentru mine) in care mi-l arati pe Dumnezeu intr-o noua ipostaza, la care nu cred ca m-as fi gandit, dar care tenteaza: un dumnezeu pe care sa-ti poti plimba limba, gustandu-l... pana la urma avandu-l.
Si de fapt... ce e poemul tau, Vladimir, decat patima, foame, dor, o continua incolacire in jurul puiului de sarpe care se teme?!...

 =  "impresii"...de călătorie
Ruxandra Moholea
[14.Sep.05 20:34]
"vine o clipă și mă smulge din trup
mă gonește prin degete pe urmele inimii
ciugulindu-mi ochii până când lumina
se oprește descheiată de simțuri
la ora exactă a păcatului"

Un Prometeu..."dezlănțuit"? Un timp călău care torturează la ora stabilită pentru execuție "ciugulind"...

Și totuși, "puiului de șarpe îi e frică de mine": ești cel care i-a înfruntat părintele viclean, otrăvindu-l cu propriul măr.

"și o femeie care așteaptă încă
să mă potrivească vieții
în lungi așteptări cu masa întinsă
cotrobăind prin vintrele lumii"

Femeia-mamă ne dă vieții fără să se împotrivească ursitoarelor. Înseamnă că trebuie să fie...cealaltă care încearcă "potrivirea în nepotrivire".
Poate ar trebui schimbat ceva în "așteaptă...în lungi așteptări". sau poate nu...

Apropo de omizi, dincolo de faptul real, sunt considerate un simbol al transmigrației...


 =  Re Albu
carmen mihaela visalon
[14.Sep.05 22:05]
M-am tot intrebat pe unde mi-ai fost, pe unde-ai umblat, pana ti-am citit poezia si te-am vizualizat: "pe Arges in jos pe un mal frumos", cu tovarasii 10:), reinventand legenda intru daramarea zidului si regasirea animei.
Nu-i de mirare ca puiul de sarpe a inceput sa tremure,la asfintitul soarelui cantand psalmi, in timp ce tu te purifici lingand sarea intelepciunii pentru a deveni incoruptibil.
Cu bucuria de va revedea, al dumnevoastra antic cititior,


 =  o poezie a ajunării reflexive,
Corneliu Traian Atanasiu
[15.Sep.05 09:51]
a așteptării sărbătorești a clipelor care te smulg revelator din trup. Dar nu de tot, ci doar atît încît senzualul să capete accente de păcat sublim, de voluptuoasă înțelepciune. Chiar dacă soarta cheamă afară din trup, ai vrea să ajungi acolo unde te cheamă... pe cel mai lung drum cu putință, al căinței, bineînțeles, prelungind psalmodia asfințirii. Cu vin băut prin ploaia domoală de omizi.

 =  Mihai, Cozmina, Ruxandra, Carmen, Corneliu
Negru Vladimir
[16.Sep.05 11:37]
Mihai... talmacesti bine si uite chiar ai sesizat si lumina ascunsa sub obroc. Multam.
Cozmina... multumesc pentru comentariu... pe asta cu "incolacire si smulgere" ai prins-o... interpretezi in sensul in care eu exprim.
Ruxandra... da asa este cu omizile... poate ca in ziua aceea se tocmea un viitor... puiul de sarpe nu se vrea insa inteles in maniera biblica.
Carmen... uite ca a vazut cineva spiritualul sub aparenta senzualului... "lingand sarea intelepciunii"... bucuros.
Corneliu... "Cu vin băut prin ploaia domoală de omizi"... de-ai sti cat de perfecta era clipa aceea :)
Multumiri.

+ "nebunia zugravului / îmbrățișându-și cu patimă zidul pictat "
silvia caloianu
[03.Oct.05 09:25]
Nu mi se pare nimic fortat pe aici, exceptand expresia "sculptând amintiri în zâmbetul înghețat / al prietenului ce-și bea vinul printre omizi". (Chiar daca ai incercat sa "lipesti" o scena din realitate.) Mai mult decat atat: gasesc aici imgini originale, pe un emotionant fundal ideatic, reflectand asupra conditiei umane. Atmosfera spiritului poetic oscileaza de la "pacat" (prima strofa, foarte interesant spus "lumina / se oprește descheiată de simțuri / la ora exactă a păcatului"), la
"izbavire" (ultima strofa, "asteptarea sfarsitului").

Nu stiu cum de mi-a scapat poezia aceasta: stii ca te citesc si ca nu ratez ocazia de a-ti spune ce cred. Sesizez aici o expresia mai "usoara", desprinsa de acele, uneori, "greoaie" trucuri verbale, de "ciorchinele" grele de simboluri la care apelezi, de regula. Ce m-a imresioant deosebit? Strofa pe care o citez mai jos:
"cred că Dumnezeu e un perete de sare
pe care-l pot linge între amintirea
nașterii și o femeie care așteaptă încă
să mă potrivească vieții".
Vreau sa spun ca este una dintre poeziile tale pe placul meu (cu mici exceptii, dar e...expresia felului tau de a fi: stilul!) si sa atrag atentia celor ce, posibil - as ca si mine - inca nu au citit-o.

 =  Cu mirare
Negru Vladimir
[04.Oct.05 08:00]
Cu mirare... multumiri. Chiar tu Silvia, care ai crezut ca tocmai am parasit cetatea :) Interesanta aceasta foame a re-descoperirii celuilalt in astfel de momente.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !