| = variantă | Corneliu Traian Atanasiu [10.Jul.15 11:04] |
| noapte de toamnă - o împart cu lumea și liniștea crește | |
| = Cornel | Flavia Muntean [10.Jul.15 12:32] |
| Poemul de mai sus e dintr-o incercare de haiga. Din pacate nu pot posta imagini aici, dar se poate vedea pe FB. Poemul tau e splendid, m-a lasat fara cuvinte ... sint onorata sa apara prima oara aici. | |
| = o altă variantă | Ion Cuzuioc [10.Jul.15 13:15] |
| noapte de toamnă- culeg stelele-n palmă și-mi este mai cald | |
| = o mică observație | Corneliu Traian Atanasiu [14.Jul.15 17:03] |
| Întrebarea retorică a Flaviei nu se centrează pe subiectivitatea autorului. Nu vrea ca persoana ei să fie băgată în seamă. Aluzia la eu este doar un mod de a vorbi, o figură de stil care doar cochetează cu eul. De fapt este un procedeu oblic de a vorbi despre dimensiunea infinită a liniștii nopții de toamnă. Și verbul a fura trădează doar intenția ludică pentru a se împărtăși din, faptă subtilă și oarecum peste fire. Încercarea mea este un pic mai fățișă, mai declarativă, oarecum mai exaltată. Dar nu mă implică atît pe mine cît liniștea. Eu sînt acolo doar pentru a spune că e ca și cum noaptea și liniștea ei sporește de la sine, un fel de catalizator al forței de expansiune a nopții. Încercarea lui Ion Cuzuioc, încă începător, se centrează însă pe eul său care culege toate beneficiile nopții: și stelele, și căldura. | |
| = când „eul” și emoțiile îți joacă festa... o altă vari | Ion Cuzuioc [15.Jul.15 12:53] |
| noapte de toamnă- frunzele cad în palmă în jur lumină | |
| = re: | Ion Cuzuioc [15.Jul.15 12:55] |
| re: ...o altă variantă! | |
| = domnului Ion Cuzuioc | Flavia Muntean [15.Jul.15 13:29] |
| Prima varianta imi spune mai multe. Cum sa culegi stelele in palma altfel decat printr-o detasare, desprindere de cele pamantesti. Trebuie sa te "inalti" printre ele si sa cauti sa le intelegi pentru a le putea culege. Culesul nu se face la intamplare, mai ales toamna, nu? :) | |
| = Flavia... | Ion Cuzuioc [15.Jul.15 13:52] |
| De acord, Flavia, am intervenit și eu după comentariul confratelui Corneliu, care mi-a dat de înțeles unde-i locul „eului” și emoțiilor personale, deși și jocul cu frunzele când pleacă toamna tot luminează sufletul și anturajul lui. Fiecare cu imaginația lui! Mulțumesc pentru trecere! | |
| = Are chichirez | Nicolae Diaconescu [17.Jul.15 01:19] |
| Varianta expusă este șăgalnică, neașteptată, cum s-ar spune, are farmec. Prin comparație, cele două variante ale iluștrilor confrați sunt doar prețioase și plate. | |
| + Un senryu la limită | Dan Norea [17.Jul.15 11:46] |
| După mine, poemul se află la limita dintre haiku și senryu. Îm asemenea situație, e dreptul autorului să facă încadrarea. După mine, Flavia a ales corect - senryu. Presupunând că ar fi ales haiku (o denumire mai generală), consider că era dreptul meu de cititor să aleg. Și aș fi ales tot senryu. Pentru că, pe lângă sugerarea unei atmosfere liniștite de toamnă, plusul pe care îl aduce poemul este un zâmbet. Felicitări, Flavia! | |
| = chichirezu sagalnic | Flavia Muntean [17.Jul.15 15:53] |
| Domnule Diaconescu, va multumesc pentru apreciere, dar ma tem ca sagalnicia nu e prea apreciata de japonezi in haiku :) In senryu se mai accepta, dat fiind ca pune accent pe natura umana, dar simplitatea dusa la extrem, austeritatea calma sint de preferat. Dane, multam fain, cu steluta asta cred ca am de-o constelatie :) | |