| = drumul ei... | Teodor Dume [11.Apr.15 19:00] |
| "mă privea în ochi de parcă pe acolo mergea drumul ei de ape tulburi" iată sâmburele textului de față, un sâmbure roditor în adâncul nostru al tuturor acelora care am avut sau avem bunici. sensibilitatea stărilor ne îndeamnă a privi în noi și în ceia care au fost, sau poate mai sunt. cu sinceritate, | |
| + Ottilia draga | Cristina Rusu [11.Apr.15 20:14] |
| Mi-e tare dor de bunica mea si acest poem mi-a amintit de dragostea ei pentru mine. Las o lumina pentru aceasta dragoste sincera a bunicii din acest poem si nu numai; si pentru toate bunicile care au daruit totul neconditionat. Cu prietenie, bia | |
| + cu respect... | Teodor Dume [12.Apr.15 18:22] |
| în amintirea acelora care au fost și poate încă mai sunt aleii ale sufletului. "mă privea în ochi de parcă pe acolo mergea drumul ei de ape tulburi(...) mai sigură sunt că nimeni nu avea motive ca ale ei" mi-e dor de bunica, mi-e dor de de copilărie, mi-e dor de toți ceia care au fost și încă mai sunt, mi-e dor de mine luminez în această zi a luminii | |
| = rost | Maria Gheorghe [13.Apr.15 02:35] |
| iata cat rost are si poezia... sa trezeasca "viul" din tine, acela care, poate, a amortit de la atatea treburi zilnice... eu i-am cunoscut pe bunicii mei doar din amintirile mamei, si azi le simt sinceritatea si asteptarea sa-si vada si sa-si creasca nepotii... "mai sigură sunt că nimeni nu avea motive ca ale ei de încondeiat povestea lăsată de dumnezeu la vatră" e cald si bine in poezia ta! cu sinceritate, maria | |
| = Teo, | Ottilia Ardeleanu [13.Apr.15 21:26] |
| Cristina, Maria, onorată! | |