| = Fericire moale, calina, sublimata si sensibila | razvan rachieriu [03.Apr.15 09:15] |
| Fericirea de piatră mă duce cu gândul la ceva grosier, dur, neșlefuit, căci eu percep fericirea ca fiind ceva moale, calin, sublimat și sensibil, nu ține de nea fiindcă zăpada este rece, iar fericirea mi-o imaginez ca fiind încinsă, frenetică, cu aromă de extaz, ea atrage zâmbete, însă nu orice fel de surâsuri, ci acelea care amplifică entuziasmul genuin în suflet. Uneori ne dorim să ieșim din sine, când acesta devine prea coercitiv, într-o zonă a libertății absolute, pentru a comunica cu necuprinsul și cu veșnicia. | |
| = demult | Alexandra Negru [04.Apr.15 19:12] |
| n-am mai citit un poem atât de jalnic. în afară de faptul că e o poezie cu rimă și nu prea, poemul ăsta nu aduce nimic nou, nu surprinde cu nimic cititorul. e doar o înșiruire de cuvinte care vor să sune bine și atât. încurajez în primul rând autorul să renunțe la rimă și apoi, de ce nu, să îndrăznească să fie data viitoare puțin mai original :) | |
| = . | Petru Teodor [05.Apr.15 08:19] |
| răzvan îți mulțumesc frumos de popasul alături de mine. fericirea mea este tăcerea. tăcerea de sine. aici este o simplă declarație de dragoste. alexandra, îți mulțumesc frumos de încurajare. și îți doresc ceea ce îți dorești. succes! (pt) | |
| + dinspre poem | Ioan-Mircea Popovici [14.Apr.15 11:21] |
| de dragoste-i toată mărturisirea de la bătrânul de la far știu nu poți aștepta cântecul de la vioara dezacordată din titlu declarația-i întreagă apoi vin câteva detalii pentru orbi și corbi "necunoscutule cu inima spălându-mi picioarele grele de trup durerea și teama scut nu mai sunt ci poduri de vise, armonie și cânt " dinspre poem bate-un vânt ultramarin până la țarina gândului coliba pescarului barca și năvodul din Năvodari lumina Învierii arde tot anul în inimile curate peninsulara sărbătoare între țărm și mare luminează-n acum | |
| = @ | Petru Teodor [15.Apr.15 09:07] |
| mulțumesc bătrânului far pentru plăcuta-i lumină! și-mi cer iertare pentru mândrie dacă există oricât de puțină! (pt) P.S.: îmi dau seama că oricât aș fi de mult, de fapt... nu sunt. | |